La pupaciosi

Apai ghini v-am regasat dragii mii razasi. Nu-i asa ca vo fost dor di aldi mini? Cum nu? Ei, nu vreti a recunoaste amu, dapai dar, cii care nu m-or recunoasti io is Badea Ion, auz sa nu ma stii ii pi mini, io is cel care di mititel am plecat cu sfarcu in gura a cutreiera s gusta din bunatatile vremilor iste din tata lumea, prin ochii unui pui di pi celi sapti colini. Na ca dupa belgiatiunea aia urma o tara di frantuzasmi in ideile obtanerii unii privelisti mai indelungati pentru coasta elefantalor, adica a ce-o mai ramas din ii, fildesu (Coasta de Fildes). Din voile meli a calatori? Nee, din voili lor tre so gust s pi asta, nu pot s neg c s io vroiem o leaca di dezmat in ali privirilor africani. Na ca purcesei intr-o mart a lui april cu o coscogemiteai papornita moderna, mai mult goala c mama saraca di undi o putut o dat da dac no mai fost loc…, la a numara din nou susalili Bucurestiului in cautarili berzei di metal pentru a ma avanta din nou in lumea larga. Larga la inceput ca dupa ce incepi a o brazda di sus incepi sa fii cat un buric di fata mari asa rozaliu printri pesmetii norilor. Facu bre cam trii ori buni saraca barza ba sus ba jios ca la un moment dat di obosala s hatana olecuta s din cauza vremii mai mai so dea cotita inapoi. Ci mai, deasupra capitalii pupaciosilor (Paris), adicatilea undi o pupat tat japonezu pi Gioconda, un cet so ploaie di zaceai c acu lo capucat pi cel di sus nacazu. Na cu chiu cu vai poposaram jios s cautai acu drumeag catri chirpici mii ca sa poposesc di sara. Di undi di ni unde rasari in fata me un partait di cambogian, zacea el, cari boaba di franceza, boaba di engleza, parca era el aterizat in locu meu, s ma facu sa ma sui in trasura lui. Ma cam plimba ist galghejat pitic prin Paris pana ajunsaram la poarta lu Holiday Inn s ma dusai s debarc catrafusali di tat prafu. Nu statui mult in ali patru pareti s ma dusai s descopar s io ca tat pacatosu frumusat di oras, nee ca Pacala la targ nou. Bai Ioani tanti bini. Crezui draci ca so mutat continentu, ca nimerii din prima elefantu. Ci mai, parca juma di sac di taciuni cobora aici. Numa colorat tataii, nic mai alb asa. Cii care mai ramasasara a rest saracii streini tat. Parca s impacasa careva cu frantujai iste sa las pi negri in locu lor. Iaca incet incet ba mai ghini brusc ma oghisnuiesc cu continentu negru di pi ici din buricu targului. Mai sa sii ci io pacalit soarta pe altii. Prima oara ma gandii c-or fi bronzat da di undi, nic, nu sa lua nic. Doar turistii ca mini mai luminau strazali, s razlet rau di tat cati un consatean de-a nostru is mai facea veacu dupa un cent sau doi la coltu ulitalor. Da s trecim pisti ieste minciuni ali vietii s s va povestesc cum s ci fu cu carnetu meu di viza la mai marili elefentalor in Frantia. Pai badi cu ploili ma intelesai ghini ca ma batura la tat locu in zaua cee ca credei ca vre Domnu s ma intoarca indarat acas. Na imi facui curaj di dimineata s ma dusei la un chelbuc negru la ghiseu (va inchipuiti ci imi vine sa-l scarchin oleac pi becu cela lucios ca negru nu mai vazusam chel pana amu, da far pic di par) s incercai sa leg o salcii de ame cu o liana di a lui pana ci incropii cu greu pi un petec verzui di celuloz cererea me pentru a ma lasa sa gust s io din continentu cald. Spri surprinderea me ma aproba tat in zaua cee pentru plecari. In zaua ci urma ca tot rezolvasam cu stampilili ma pornii s io la vizitari frumoasili locuri ali Parisului. So luai asa metodic ca incercai sa ma io la inceput dupa o turma di tucahara da nici vb sa-i mai recunosti cu cari erai asa ca renuntai din prima s ma apucai io sangurel a cutreiera locurili. Vazui apoi cam di tati di la tavaleli in iarba chiar in fata turnului cela di sier pana la biserici albi s frumoas da plini di eschimosi cari faca o zarva mai rau ca furnicili. Io cred ca li trebui un Tatal nostru de-alu tata ca sa fac iei linisti in biserica sau un Dumnecat de-a popii noastri ca sa stii ci aia linisti in lacas sfant. Nu c oi fi io acu al spovidit ci din contra da asa sa cadi. Din pacati ma apucai s gust o tara di tratament di celi pastili anti bazu, ma rog mai digraba anti baza ca ale care chisca is tot eli. Ti pui cu fimeili ieste daca au gust. S dupa ci luai io o pastila di cee ma apucara tati pandaliili, nu mult da di ajuns ca a imi aduca aminti s am grij cu asti vremi. Ma apucara nisti pandalii in burta ca nici macar cu iahnii di fasoli nuii gasii tratament. Rali pantacareli s amelati, hmm, pregatiri di ali coloratilor mancari s chiscaturi, off di ar treci mai rapidi sa ma intorc acas sa ma insing in fata ceea a me c tari mii dor di ie. Am lasat acas bunatati di fata ca sa ma calatoresc io prin ali lumii coclauri. Lasa draga me ca ma intorc io cu drag s-om privi amandoi colinili dragi. Pai dragii mei ma opresc aci cu sporovaiala fara noima da lasata di Al di sus pentru a-mi racori sufletul pribeag, da promit ca ma reintorc odata ajuns la Fildes. Va saruta cu drag, da mai ales pe mandra sa,

Badea Ion, 06 a lu' Prier 2005

Zboru berzei in tarile calde III

Bat’ var nacazurili s nipricinili vetii ca pi mini daca nu stiti a va orandui trebili, ca io ma trezai iaras incalcit in pantecareata sortii, anintat di dorintali natali. Ioti, s treza Ion zalili ieste cu un nefartat din noroc ca trebu a salaslui inca cativa diminet buni pi maleagurili cenusai in cusca ibisului patat di umezalili oceanului. Na ca daca caprili iestora nu pricep cum sadi invartitu tastii pi paretili monitoriului trebu a mai zabovi oleaca in laguna pentru a descalci socotitoarea din nou. Na mi-o si drag creca a ramane (pi draci, doar dupa bani), da ma palisara un dor naprasnic di margelili mandrii, di mireasma sanzaienilor pierduti divremi s a teiului imbibat in caldarili Iesilor. Oi Doamni da no-i scapa io? Atunci desfrau di bunatat si pupaturi ali dragii meli. Ci sa ma tot invart in juru nacazului meu atat, rabd s dai inainti badi ca treci, mult o fost, pi atat mai iesti, da treci digraba sau nu, da treci, so s zac gheavoli am scapat s data asta.
Las gandurili necurati deoparti, in vrerea c-or treci mai usor, s purced a va indulci cu nisti petrecareti ivorieni patati chiar di personagiu di fata.
Apai am ceva mamii ai reprosa ca na io i-am zas inainti di a ma faci ca daca nu is frumos nu ies, da totus pute s ie olecuta sa lase din bardacuta mai putan nu sa-mi deie tat ci o avut. Di frumusata me, mai di culoarea chelii ma invartii io prin receptiunea hanului in cari am tras s numa bini ca o cocotiera moderna draga Doamni s infingi in ali prezentarii. Io bleg, mai mult nauc di cap s umezala di afara ma las prostit cica s ma prezant s io. Nu apuc ghini s zac asta is io ca s ma tranteste domnita cu ideii di ali durerilor di sali s schinari cari imi trebuiesc masati. Ptiu spurcaciuni, fugii ca chestili in apa s ma ascunsai rapidi in vagauna me di la etaj, mai mult di gand di cat di poporneata africana. Auz la ie, s imi freci mii coastili cu alifiili elefantului, ca parca nu oi ave alifii, iz acasa. Hmm, nici nu ma odihnii ghini cu gandu ca pi la orili lu zaci boc boc in poarta. Mai mult cu ochii inchisi di sfarsatu zalii deschisai poarta s nici bini ca hop, tusti, gadi gadi ma trezai cu zana africana in iatac. Nici nu avui timp sa casc gura mai ghini. Apai oi fi facand io di ras neamu razasasc da io cu asta nu ma sui pi buturuga fii cio fi. Pute ie sa fii parateasa la tata frumusata di jungla da io nu ma incalt cu asa ceva mai. S nu stiu cum reusai io asa dibaci ca ii insipsai mana pi umeri so o trantii rapidi afara ca sa poarta cari o inchisai in draci. Oiiii, ma calmasi digraba numa la zambetu drag a florii meli s imi petrecui noaptea doar la gandurili albinilor noastri. Totus s pari ca masaju ista ii o abrodari frecvent in obisnuita astora ca ma mai trezai iara cu alta pacatoasa da mai durdalii asa, ca ma ie in lift la “ nu vrei matali un masaj pot s ti ajiut “ cica. Di parca masaju ista era dorit din plin. Scapai cu fata curata s data asta s imi vazui di trebi usurat.
Prin saptamanili ieste draga Doamni apucai s io a gusta din nasapu chetros da drag di pasat a plajalor africane s mai gustai si ditamai nuca cu tat lichidu ii dulci. La inceput o plimbai io prin gura asa in ali degustarii da rapidi di sati invartii giocu s il varai pi tat in panticareata spre ai potoli vrerea. O fi nasapu nostru sin da aista cum era asa mari imi gadila placut talchili s chelea s sfarsai ioti asa s cu masaju vrednic.

In dorinta di a pas mai rapidi pi meleagurili noastri va tuc dulci s pi curand,

Badea Ion, 26 Iunie 2005

Zboru berzei in tarile calde II

Apai nenica iata-ma iara in coliba lu elefantu pus pi munci, s aprig aprins di nadufu mandrii. Ma gandii io ca nu-i pre ghini a salaslui cu isti colorat impriuna da na acu tre sa ma impac cu gandu ista, asa ca ma amaraii s indulcii cu un cracan di banani intri timpurili saderii meli aci. Ot fi zacand voi: ei s?, banani no mai vazut roamanu banani? Io va zac ca n-at vazut ditamai bulanu di galbejata fructifera aninata la un loc. Asta ca asta da ci fel di banani? Di cari? He he di celi mici cat sfarcu di maimuta urlatoari ca li s zac bastinasai intrun sel anumi “ortei de prostitue ”. S ma potrivesc io ghini amu la zacala cee ca tăţ intunecaţâi iste is dotat cu melesteu placerii feminini? Nu bade, acu cand vazui parpaleata di banani ingramaditi asa pi arac ma apucara hlizalili launtrici. Ci s va zac erau vreo taspi banani micuţî pusî la rand zamtat pi un somoioc di curpan; ş erau aşă multi aninati pi pridvoru unii vanzatoari cari mai asa pi urmi imi tranti s un gand dulceag in ochisori, mai mai sa ma las scaldat di necuratu. Da na imi luai traista s purcesei mai diparti.
C tat suntim la capitolu bunaciuni di fructi ieti ca nimerii odata cu painea maimutai s un cur di sac di orangini verz da pi dinuntrili galghini s buni la gust da pi cari li tot mototolii io sara di sara in incercari disperati ali dezvali rusanea ca nu avei pic di custură, asa ca colorai paretii cu ieli. Buni la gust da parc ma nimeresti in pantecareata o dureri dulci s amintiri pierduti cam di vreo 2 ani dupa ciresali din fundu gradinii. Or şi mai multi pacati di ieste iesati in curtali istora da nu stiu a ma incumeta a saliva incet la tati parfumurili africii, mai ales ca ma palisara si vreo doua nespurcati di afţ care imi tot nacajasc plimbareata prin gura.
Nu stiu daca am apucat a inşâra şî povestea zburatorilor din fata odaii meli di sara cu sara, da’ pot s va zac c am prins un dragan rau di tat mai ales pi celi sobolani zburatoari cari is plimba odraslili prin crinjili africii. Vazand io aieste viitat paroasa s neparliti di bastinasi inca statui io intr-o z a analiza cum di tata sad ii cu capitili intoars catri centru pamantului si cum s si fel s oblaiesc intri eli. Beahh di m-ar nimaeri unu in scafarlii cand nio s viata mai dulci pi ieste taramuri apai dar ma car cu tatu in ali banitalor noastri veci. Aci tai frica s di matu din colt ca ti trezasti co fi harap s cela.

Eti c ma luasai cu vorba s terminai si cracu di banani cu voi. Apoi ramanit pi altidat sanatos s veseli ca tatu ii frumos s ghini cand ti spurca ala ghini, ca pi mini mo spurcat s flacau is alintat,

Cu vesti buni va iubesti,

Badea Ion, 28 Mai 2005

In tara maslinei

Tocmai îmi pecetluii sî io di curând pirostriili cu o frumusatî di nevastî. Dulci, dulci s-aromatî, iubareatî, însiropatî. Sî ca tat omu pornii sî io în luna pacatosului în a o iubi. Sî undi puteai a-mi odihni mintea dicât în Insula di smarald (Thassos) pi meleagurili Eladei.
Drumu lung, obosâtor prin padurili Bulgaresti plini di ortaci cari mai di cari afumat di dorint talharesti. Noi scaparam cu bini din codrii Balcanilor da auzii ca pi cate unii ii mai altoi vremea cu un pacatos di hot. Ci sa furi doar nadragii ca altceva in saracia me ci pute afla? Trecuram sî dealurili spasâti di sacetî ali continentalei Grecii. Bate soarili in dealuri ca in oglinda sî tati bordeili aveu cati un butoi atatat in varfu casâi sa prinza razale dulci. Amu eu prima oara zacem ca ii pentru scaldat sara dupa truda, da cole ele faceu sa mearga opaitu si cele dregatoresti rpin casa. Ma gandii ca bun a si unu s la min la taraS una pentru rata ca sa nu raceasca la talchici s a doua sa dau curent la tat satu. Tati da tati aseazarili aveu cati 1, 2 damingeni.
Fermecat era Doamne Ion fermecat. Mai ales imbujorat langa nevasta, privem ca porumbeii frumusatili Eladei si gangurem fericiti.
Asa, s pi la diminetali trecuti poposaram in Kavala, un sat plin di alintaturi visuali s sarat ozonat. Clatiram mai intai ochii cu bordeili asezati pi stancili prapadalnici s ramasai prostit di cum asaza ii carutali una dupa alta cu oistea in coclaurii cie. Am luat tati treptili la numarat s am sorbit fiecari pacaciuni dintri portocalii razleti, infipti printri chetri. Pisti tati cele cati o tufa di petali roz aroma bortili nasului s ceru gurii. Toati ca pi la colturi s mai tuc domnita me in ali pacaciunii doruri.
Dupa ci mai ostoiram s opincili prin centru targului plin di tat felul de Sfârnari s scumpeli ni priponiram la un stiubei in a ni potoli gastireatza.
Dupa Kavala mai intinsaram drumu pana in Keramoti undi luaram o pluta s traversaram di pi uscat pi alt uscat in insula lui Thasos. Apai pi pluta ceee ni navalira o groaza d zburatoari albi s mai it era frica a nu ti boteza cu tat norocu mancat zaua ceie.
in final ajunsaram la coliba lu Dimitri, un carpaci di grec cari incerca sa ne unga cu tat dragostea lui. Ni inventarie rapidi pi fiecare in sertaru lui in colib si ni tranti cati o coveica siropoasa.
Ei s incet incet,z de z incepuram a gusta din Egee.
Puseram cate o lavita sub o umbrela s ni muieram dejtili in saratura, saratura incat creca matusali di la noi apuc s faca muraturi tat anu. Ti albei di la apa cee incat zacei ca esti varui ca pomii di vara. Cadeu tati omizali di pi tini. Steoalna curata ca videi cum misuna pastrugili. Inotai in tati directaili tintuit di saramura la suprafata.
Incercai io apa pana intr-un ninorocit di scai ca sarai di tartaneata in sus di dureri si amortala. Scaieti in balta Ioane. Urlai in mini di intapatura s ma uitai ca blegu undi s infipsai scaiu. C sa vazi dracie numai somoiocuri di ghimpi in apa cari mai di cari mai tantaroasi cu pofti a ti chisca mai ghini. Nevasta saraca nu mai stie cu ci alifii a ma ungi in ami treci amaru cela.
Diminetali mai trantem un numili Tatului sfarsand cu Amin la muntili Athos undi tati sfintili consideratii is adunati.
Bucatili, sa nu zac di eli cat di minuati erau. Intr-o sara ma puni napasta si ma gandi a cerca o fructa di mari. Cer carliontatului di la bodega ca ioti di asta s iel imi aduci o jvina cu craci incat ma dadui cu tat pi spinari. Infipsai furculita in maruntaili fapturii s ci sa vazi dadui di gust, noroc ca scoasara calimara din ie. Mestecai la guma ceie vreo juma di ora incat imi calii falcili di dulceata Egeei.
In rest, c de era luna pacatilor odihniram trupurili in camara, juni s plini di ardori.

Si ioti asa pusai pirostriili in Elada...

Badea Ion, 12 a lu' Ciresar 2007

Plaiurili lu Winnetou

In facere....

In tara artarului I

Ihaaa...

Pãi când sã prãvale baba di atâta muncâ şî-i uşãrnicâ foc, luai şî io o ţârã di pauzâ di la ali lucrului ceasuri. Mã gândii data asta sî mã pribegesc din nou pi ale americii pãcati, mai spri vârfu pãmântului, cole lângâ gheţuri undi şãdi cânili cela frumos foc ca lupu şî cu ochii di broatic ca ai mii. Iote mãi români câ-mi luai nevasta cu mini la ali canadii tãrâmuri. Ma pregatii s io ca tot omu sa ma imbarc din nou in pasaretu di metal care ni purta mai intai catre bulbili lalelior portacalii. Inainti di a ajungi cole tre sa va zac ca dulceata di nevestica era pentru prima data cand gusta din zvarlitu grabnic in cer a pasarii. Saraca cand ii inceputa a-i pocni tate masalele si urechili la decolari s a luao ametalili facerii, ma gandii ca amu vre inapoi. Na io om cu ixpirenta in ale zborului ma apucai a oxigena nevasta ba bi gura ba pi obraji ca s-o scap de ai cascatului metodi. Cascat? Da ca zace o mimoza olandeza, steurdeza de ceea, ca tre a s umpli creieru cu vazduh ca sa s echilibrez prisiunili. Ma rog eu bucuros o ajutai. Mersaram noi asa vreo 3 ori cali lunga si inalta pana in tara bulbilor. Cole numa minunatii: ciubuci di tati culorili alinieti una cati una langa minunatii di cepi di laleli, tat selu di carpi impuieti cu buruiana verdi s tiutiun si o groaza di alte celi dulci. Toate erau cole numa sa ti imbiii sa it ametasc samturili si gandurili pacatoas. Recunosc nevasta langa mini, da' tragem cu ochiu la mueirli portocalii care sincer amu aveau si aieste poparneata ca orsici popannitatoare da erau ca girafili di lungi, s creca a li invingi intri laleli trebuie sa te sui tu ca romanas intai cu scara sa le pravalesti in jos si apoi sa muncesti la eli amarnic.
Apai dupa ce ne incantaram vreo sapti ceasuri printri privirili tutar natiilor din gara ni suiram in alt pasari albastra si zuraram pisti mari s tari si adunaram tata obosala intre destili sosetilor. O fi fost cali lunga nu mai stiu da poposaram in gara lu unu Treudeu. Valei s abia aci imi amintiram tati frantuzismili africanilor. Ioti in zona asta numa limb di iasata fasneata lis lingura la astia pi buza. Ba la vami ma s lua unu pi rritu lui ca ci fel di ploconi ii duc sorumii. Io ci sa-i zac ca cuvinti frantuzasti nu ducem ii zac mocofan ca nic. Nic, nic, s ioti asa scapai de celi vamuiri.
Bun, acu treci la catat papornitali noatri printri valmasala di colorat. Tat narazaia de omuleti s inghesuie ca furnicili la vremi di ploaie care mai de cari sa-s recuperez catrafusali. Scaparam s noi di asta si ne avantaram cu tat curaju in stopitoarea canadei. Apai mai frati ilie turna de parca eram pi covoru rosu. Multa apa adunata in capu nostru, da noroc de a surorimii caruta ca ne dus de urgenta la chirpicii lor.
Nepotaca nu mai spun muta pana acu incepu a ni insara tati targurili pi langa cari trecem, s li numar una cati una ca sa li videm. Da Ion di undi el cu ciufu pacatos si cu nasu intors abie misuna. As incerca eu a va marturisi cate ceva din seara asternului nostru in Canada da amu cini stii ciom mai fi facura noi ca Mos Ene ne amagira rapidi s ni intisa la zacalili porcului: sfor sfor.
Ioti-ma s in prima zi, in fata artarului, frecandu-mi pacatosii ochi, s cu stremegareata mari inspirai boarea diminatii. Lang mini nevestica inbujorata s odihnita de binefacerili dulci ali somnului. Mai nevrednicilor nu ganditi la alti pacati ca nu fu chip de domesticit nevasta di cusara ca Ion era pre rupt di prafu taramurilor straini.
Asa vasazic, ni scularam, ni schimbaram straili di lavita s ni intinseram la ali gurii bunãtãtz. Bunatatz zac ca numa giermi roz s parliti pi pirostrii moderni imi sarvi lelica. Nisti burtz di racisori, nu zac nu, buni la gust, da cand ma gandii io ca s-ar puni la a misuna pi ali stomcului carari ma cam trasai mai intr-o parte. Ma asezai langa o afumatura di chesti ros di cel care il gusta ursu toamna s ma indemnai in al sfarsa digraba. Ba ochii mi s aruncar si la un pacatos di smanatan di ma lingem pi bot. Buni pacatili ieste ali gurii si burtii di o potriva.
Iaca terminaram tati poftili culinari s ne avantaram la ali Montrealului carari. Frumosai mai nevasta. La cata lumi coclita era pi straz nu ma asteptai sa fii atat cuaratanii. Apai la noi ii gunoiu prietin cu tat. Aci tati la locu lor asazati cum trebu. Na razasu mai ari mult di evoluat din scorburili lui, pana o da el cu nasu di soari mai iesti.
Si ca sa sfintasc tati celi zasa pana amu ioti intraram in Notre Dame di Montreal. Trasai o crusi mari si incepui a minuna privirili pi paretii inzastrat de feluriti minuni ali domnului. Nu mai zac di orga, mari cat primaria noastra. Mai slobozaram noi cativa lacrimi in ali domnului tihni dupa cari ni infatasaram la o pristaniste undi mai ficioari erau aninati veo doua vapori englez cu tat caldaramu pe eli, s impopotonati di gala. As vre s io a ma tavali cu nevasta pi puntli lor la un paharel di acritura de-a tatii da na visaza mai ca nu s stii.
Apai di atat plimabri s osteneala a gurii va mai las a va relaxa mantiali incalciti in vorbili meli s promit a va destupa urecili mai tarzau...

...ii la dospit...

Badea Ion, 01 a lu' Brumărel 2008

Zi de zi

Măi, dragii mii, sî ni călătorim amu prin Târgu Ieşîlor ca sî videm cât di aprigî îi căldura asta pi vremea lui Gustav 2008. Apăi az, cî doar di az îi vorba, ca în fiecari zî făcui ochi ca popa la preuteasî, îmi pupăi straşnic nevasta, îmi pusâi ghini pi deştu' mari şiorapu, mă prăfuii o ţâră cu şpraiuri amirosâtoari şî mă urcai în căruţa trasî di Ford.
Trasâi io di şăili calului puteri şî începui a trăvăli prafu prin Ieş cătri ale muncii osteneli. Nevasta dulci, lângî mini şî privirili pi coclaurii azurii ai unii dudui plinuţî şî moţocoasî încî di dimineţî. Saraca dis di dimineţi sî boie în oglinda căruţâi. Bun aşe, şî amu io nu oi fi chior, da' duduica ceie tot era pipăitî di caruţaş, cî mă tot uitai io în stânga cî băietu saracu i sî lungirî urechili di dulcegării. Iaca, sî făcurî minutili di verdi şî purcesăi mai departe pi uliţa îngustî a Ieşului cătri sărvici.
Poposâi nevasta la bălţâli ii şî înfipsăi pintinii în armăsar mai diparti. Până în ali sărviciului tărâmuri ioti mai admirai vreo doi caruţaşi cari sî puparî dulci la trecătoari şî acu sî sporovăieu cari ăi jinovat. Na', cî tăti zâlili numa frustraţ şî bezmătici.
Iaca sosii şî la CAP. Cole la sărvici, cî di el îi vorba, lăptăria tatî. O blondeţî adusî di 3 zâli sî spetice la soari cu bunătăţâli ii di meri. Off păcat Ioani cî eşti însurat cî di altfel ci mai smotoceii tu celi roadi ale fructiferei şî o altoiei tu cu poamili tali. Dapăi amu asta e, dă-i înainti, priveşti şî sâmti gustu' doar pi buza aprigî ca vărsatu di vânt.
Ca în orşâci dimineaţî mă înfipsăi la aromili di dimineaţî ali unii cafeli ţî la o spurcăturî di vorbî cu ortacii din colectivă. Numa bini ni aşăzarăm la păcatili gândirii pi verandî cî sî trezî o ditamai cuconeţî sî-ş înşâri trăsura în curtea noastrî la ali umbrilor plăceri. Săraca sî vede cî era cam nechibzuitî în ali trăirii, cî trasî di telegar parcî trasî di fundili amanţîi lu bărbatsu. Cârâi biata căruţă cî mai mai sâ-ş deie duhu şî sî nî funigini pi tăţ la etaj. Pâr, mâr, dădu ie frâieli într-o parti, ba cialaltî pânî înfipsî la locu ii trăsura. Coborî tatî aburitî şî înroşâtî di bini, cu palpităţâili ridicati aşa di bini ca tăţî ni oglindirăm privirili dulci în zestrea ii.

Badea Ion, 31 a lu' Cuptor 2008

Zboru berzei in tarile calde I

Ş când ti gândeşti c di mic zâcem lu mama me pi uliţâli tarii noastri ca li tai gatu la nigrii iste cand ii videm parliti asa la ratisoari prim ghilimelili ochilor mii brostiti, apai pacatili meli acu li platesc dară la tăţ. Am ajuns in tara parlitalor. Ma Jani oi fi tu alb di neam da aiste ti intreg pi tini rau di tat. Crec so gandit cel di sus a purcedi la incercari di coabitari, ca serioasa negreata o intins in Africa asta. Nu zac nu, da’ parco intins beteagu destul prin funigna cuptiorului. Apai discalecai ca tat pacatosu european intr-o lumi pardalnica rau. Nici nu iesai io ghini pi poarta spurcatii fapturi inaripati ca s ma chitira sii la ali vami. Mai o tara s ma s videm fara tati pacatili meli di zastri. Na facui s io ci putui li dadui la isti belicos di cati o inghetata, s imi insfaca un titirez di ista negru valizali si tusti intr-o trasura fumegatoari pi ali Africii taramuri. Cercai io frantuzasmi cu pacatosu cel di birjar da nic iota mai acatarii nu putui io princepi in ali meli samni frantuzasti asa ca ma cufundai in salbaticiunea palmierilor din rachili lor. Cii drept ma cam dureu nadragii di greutatea fapturii meli ca statui cam tata zaua cee increncenat in foisor cu lacrimili-mi curgand in doru fetii di acasa, da na te pricopsasi Ioani acu cu tata ciulamau asta di ici. Dis di dimineturi s trez iste cu telefonili meli, ci tre sa li pui io la punct in furca coastii, ca ma apileaza sa ma duc la munci. Da ci s zac abia acu cand iesai pi pragu coanacului ma podidi umezala jlava a continentului si parca ma uscai a naibii in gastireata si nu putui a rasufla ghini. Cascai ochii prin mogaldeata geamului aburit di boliciuni s dejti insamnati, la tata saracania cee di pi uliti. Urat cosmar viu avui prezentat in viderea me, da totus parca incet incet ma incerca o zambareata in coltu gurii cu gandu la tatarasii nostri consateni cu ligheni si caldari. S cum va spuneai ma purcesii spri cautatura muncii meli. Doamni parca ma carchis cel di sus in momentili celi. Ci plombi, ci costereti visati di mini acasa, ieti bre coli o duzana di harapi negri ma asteptara intr-o dugheana prinsa in trei sarmi gata gata sa prinda satelitu di amiaza. Oi dracii. Ma impacai cu gandu da imi blestemai ghiocu cari il incercai io la plecarili di acas. Asta e tre s s-astept urmatoarea barza. S ioti ca ma pusai pi asteptari s munci. Bre trecu asa o periodicitati insamnata in tigvareata neuronului meu s incet incet parca incepi a-mi placi saltareata asta di 5 gradi pisti icuator, mai ales c in ali sambetilor s duminicilor vremi ma lua un romanas di al nostru di ista colorat la limbari prin targ. Zac romanas ca daca stau ghini s analizaz is tat ca noi numa ca o cazut tata ciutura pisti ii s no ramas s la noi. Bietu Mike ca asa il cheama pi viteazu nostru ma plimba pi tat coclaurii inverzat ai malarii s imi arata poamili africii din fiecare verdeata mai rasarita. Ba undi pui ca ma s infipsai la o ferma di oratanii in afara vilajlui. Aici fu cum fu da cand imi palira un bulan di soaric porcesc dinainti mai mai sa ma ajunga istoria di mata pi dos. Auz, azvarlii copanu dreacului s imi vazui di orezu alb in continuare. Hmm jurai sa nu mai cerc alti zari in afara di fructili buni ali lu Dumnezau… Zasai io asta, da’ in una din zalili este ma apucai di crac iara ca nu putui sadi in apili meli. Cumparai vezi Doamni un sel di patlagica verzui-galbuii s vad a o cerca daca ii buna. Vai, puta draci rau nu alta, nu zac buna la gust da ave fermentu papusoiului intransa. Promit iara ca noi mai puni gura, da na ischita ii mari, cini stii ci rezerva iar ghicitoarea fetilor din fata me. Negresi? Cum nu, da sad cuminti ca ma atingi fata cee acasa s-apai nu di alta da n-ari rost ca pi langa boliciuni ti mustra s ali constiint pi celi urmi, asa ca stai tu fatuca me fara grij acasa ca nu ma palesti pacaciunili aci. Nu zac ca ali formi negri bajguitoari in ochii mii curioş nu ar sadi bini in poala pochii da nu ma pacalesti necuratu amu, neeee. Da pentru partea masculina ci s zac formi s la noi da s la ei. Aiste metresa parca au poparneata ridiscata in sus si olecut cambrata ca iapa din curtea lu var-mio. Bun nu zac nu. Va invit apai pi voi s gustati apai dar din poftili mueresti c io nu indrasnesc in ali calca pragu istora. Pai fetilor ci s va zac daca va suradi narocu in poala apai s stiti ca negri or si ei cu podoaba mari da sincer scarba a scarchina un bambus di ista ar trebui s va sii. Ma rog da daca tatusi va palesti api atunci catat cu grija ca marfa ieste. Mai multi povestiri nu incerc a vi li intinti acu pi falii ca nu pre is strecurati ghini ideili in condeiu mintii as ca va astept la ali urmarilor intamplari actuali din viata unui nestiut dar dorit deochi moldovean,

Cu tãt dragu,

Badea Ion 19 Prier 2005

Sfarsatul ciucalatei

Of, of,

Iubiţîi mii fârtaţî şî mai ales fârtati cu ochişorii dulci şî jucăuşî, sî pari cî păcatili lu’ Nicî a lu’ Balan sî adunarî grămadî în ultimili zâli printri pământurili ieste flamandi. Di vreo trii săptămâni tăt mâţî grasî şî pufoasî îmi taii calea aşă di ciudî, şî nu ştiu cum li potrijeşti Dumniezău cî tăt negri îs. Eu, nătâng, tot mă întorc trii paşi înapoia, sperând cî dacî fac obiceiul strămoşăsc al stuchitului dracului cu spatili, trec năcazurili. Dar ieti bre cî într-o zî di 22 april a lu’ 2004 mă puni necuratu’ sî mă relaxez cu roatili în sus că cicî îs şî aşa pre zăpăcit şî nevrelnic di stat în loc. Ce şi cum? Păi ietiti mândria ta cî mă încoţopenii la o beaşcă umplutî cu aer sî o vârâm tăţ întrii trii bări. Şî tăt agitânduni noi aşa, iacî trăsnitu păcatulu’ mă făcu sî o zbughesc după beaşcă; şî un, doi, trii, ba cu capu în aer, ba clămpău în gios, fandai frumos ca o domnişoarî în sus, şî când potrivii sfârcul chiciorului în pământ, ce auzâi Ioane? Câr, poc, trosc, şî Ion văleeuuu, alecuţă, de două ori, şî cam gata, cî mă trezâi cu laba păcătosului drept strâmbatî şî ieşâtî din găoacea dorului. Ete na, acu tăţî PHD-ii işte (doctoranzii români în Gent) mai sî li crâchi greaţa, cî tari hâşti mai râde pălmaciu piciorului. Aistea buni şî frumoasî, iaca mă văzui încărcat di unu cu barbă cari al naighii tari mă mai gâdilă şî îmi trecu olecuţî di dureri, iar alţii doi la crăci ca sî mă huşcheascâ în spitalu di la trii suti di metri. Cole na, răpidi stăi badi pi o roabî cu douî roati mai mari şî unili douî mai mici di ţânut direcţia. Cinşi minuti stătui măi veri şî mă apucă pi dăţî un vârtej şî leşânai cât di prostănac îs. Fu şî ist ixperiment, şî trecurî la însămânţatu chiciorului în lacaşu lui. Mamî ci urlai, da aşa scurt mai mult di draci, cî dureri fu, da’ nu aşa când ti păleşti doru di o frumuseţî muiereascî. Frumos, frumos, la locul lui, da’ sî pomineşti bonetî verdi ăla şî-mi zâci cî trebu sî-mi crăchi olecuţî chelea chişiorului ca sî înşingî cu tăt dragu un ciep întri osâcioarili meli ca sî li ţânî di urât. Asta fu, mă apucarî drăgălaşăniili di fricî, da’ trecurî, mai mult îmi era năcaz pi prostia călcătoarii meli. După operaţâie şî tăti năzdrăvăniili necesari, fu olecuţî jali cî în prima sarî mă pusără ăştia sî mă duc cu udu la butelcuţî, nu ştiu ce bâzgâdanii di plastec. Greu tari, ci scremeli cî nic, da’ după inspiraţiuni lungi reuşâi măi reuşâi, offf… Mă dragilor, sincer sî şiu rău tari impresionat di câtâ organizaţâi ş frumusăţâ di asâstănti îs. Văzui atâtea vrăjăli tehnici şî moderni încât îmi pusăi mânili în cap şî mă holbai la tăti dracoveniili celi cu butăni şî lănchi colorati. Auci, aieste furî mândrili dureri ali chişiorului. Mă şî nu ştiu cum da’ fui plimbat cu tăt şelu di căruţî motorizati sus-gios, oas-cea, încât di dureri şî di chiu chiar uitai. Şî eu cari vroiem sî văz cum îi într-un schital şî o fermî, da nu aşă. Aişte di pi icişa mă tăt englezău, eu di undi cî li tăt trântem di răzăşîi noştri şî ii nic, iar dragili asâstănti, oi Doamni, tari rău sî agitau, una chiar mă întrebă prima oarî ci deodorant, pi urmî na cî săpunu-i di jinî şî pi urmî câţî ani, măi, măi, dacî păcatili ieste uşoari nu ar şi aşă mari… Una cari nu pricepe inglizăşti îi zâce alta să-mi graiascî pi pliscu lui LOVE, mă dracie, tătî afumatî. Ba o dactăriţî di la razîi îmi şî clipoceşti din castanu drept, of… mă luarî pandaliili. Oari di ci Domnu’ nostru nu ni pricopsăşti din prima zî cu pocinoaga ca sî nu mai frângim şî pi ieli şî pi noi? Mai ghini din start îţî ştii căruţa şî circuli aşă cu ie după brânzeturili vieţâi. Şî ioti aşă mă trezâi eu zâlili ieste cu un crac în sus aşteptând sî sî răsufli şî di dureri, şî di ciudî şî di tăti celi. Din nenorociri nu ştiu cum sî-mi împac sufletu di atâtea podoabi feminini cari trec pi sub fereastra me, cî încî după ci îmi dâdurî doftorii liber din schital, câtiva blondeli la chişioruţâli finuţî îş făcurî aghiazma sus jios pi uliţa me. Asta e, da’ li zâc sî crăchi: vânturaţâvă voi cî mă fac io ghini! Tăt zâlili ieste trebui sî vinî la mini o fostî locatarî a odăii în cari şăd, cicî o frumusăţî din Zambia pi numi Belindi. Frumusăţî cari din năcazu că nu-şi schimbă numili di la intrări mă sunau şî strâgau românaşii pi numili ii. Şî africoasa asta trebuie sî vii sî-şi iei din străchinili ramasî mai di mult. Bun, cioc cioc la uşî. Mă şî mă aştept sî aparî o cocotioarî brunî cu nişti buzăţî enormi şî cari sî zâcî hai. Of, alt păcat. Mă şî intrî una cî era sî-mi cârlig di urgenţî chişioruşu nătâng şî sî sar la ie. Ci să vezi? O albuşneaţî, o subţiricî, ci mai o prepeliţî di celi di primăvarî cari trebui călcati cât mai curând cî altfel îi pacat. Tăt mă ţânu di vorbî vreo douî ori, eu câr, mâr cu chişioru cî nu pre şădem bini. O fi zâs ie multi, da’ mărjelili meli în alti zări priveu, ci mai, frumos peisaj. La sfârşât di rămăsăţî buni îş ie oalili, da eu jmăcher, dinainti ştiut, văzui cî pi farfuriili celi, a naibii drăcovenii scrie: Made in Romania. Să-i crăchi donşoarii frumusăţea. I-am zâs, da nu ştiu dacă să prinsă ie că mă fac io ghini… Ar cam trebui sî mă laud cî în ultimili plecăciuni ali soarelui, adicî aşă cam când cântî cucoşu di culcari găinilor, mă agaţai di o blondeţă tipic beljianî. Din timp, din timp, nu diodatî cî îi chicî greaţa, vorba cee cum zâci o prietenî de-a me: Iotiti la el, românu tăt cu vrăjalî! Păi ce făcui? Di cum răsării io în cătunu ista viest European, donşoara di cari vă povestesc vini di primiri buni încî din primili zâli la mini. Aaa, păi na eu di atunce tăt o întreţâu şo aţâţ: ba un oringi, aşa zâc ii la pârtâcalî, ba un crac di magnolii, iar di curând îi trântii un oringi di cel mari, di cel amăr. Na acu, clipiri, rânjăli, şî cini ştii poati o priponesc di o belgiaţiuni şî rămâi blocat pi ici. N-ar şi rău, cî drăguţâ îi fata, da’ videm poati în timp o pâcâlesc io di feciorii şî-i explic cum şădi treaba cu românii işte. Îs păcătoşî până îş găsăsc belgianca; pi draci, tăt flăcăul Lenii rămâi. Dacî ar şti ie cî mă doari chişioruşu, însî mai tari sufletu după ie. ăăă, că îmi amintii, nu ştiu dacă vă zâse-i di-un parc di prin centru orăşului. Mă dusâi sî mă plimbăresc cu nişti prieteni prin el aşă ca sî mai videm păsăretu. Păsăret? Păi îs di tăti neamurili pi ici: di la făzani, gâşti cănădieni, gâşti sâmpli cari făcurî şî pui, pânî la bâtlănoi, mă rog, tăt şelu di vietăţ cu peni. Şî ni zvârcolem noi di plăceri vizuăli prin parc, da’ la un moment dat ci văz într-o baltî? Numa cheşti; şî nu cât maţu furnicii, ci di cii mari, tăţii aşăzaţ în linii şî cu boturili după air şoptind cătri şier: Dank U, Dank U! Sî nu ti apuci pandaliili? Mâncari în baltî şî tu treci cu euroii la magazân. Frumos, na cî o sî frig io odatî, da’ când o şi pi plecati aşa ca sî nu mă prindî işte. Păi mă ochintesc olecuţă ici cu sporovăiala şî promit sî-mi refac drăgălăşăniili şî sî purced mai abitir în ixpirienţa iuropeanî.

Semneazî cu salutari,

Badea Ion, 19 a lu' Cuptor 2004

Tara ciucalatei

Şî aşa dragii mii... sî purcedem din nou la drum prin ali berii şî ciucalatei meleaguri cî tare îs buni unili dintri ieste păcati lăsati di Domnu' aşa ca sî ni mai linişteascî sufletili şî grumazu. Ci mai făcu badea Ion prin Flandria ieste trii săptămăni pi cari li număr pi dejti. Păi mări uiti cum starî lucrurile. Într-una din sărili dulci şî îmbietoari di tăti detoxurili din Gent, cî tre sî vă zâc cî a draculu’ canalizări înfundati au, mă dusîi şî io la swimming pool, adicâtilea bagatu într-o baltî cu patru păreţî di marmurî şî felinari cu licurici într-nsa, undi tătî boşorogimea poposî sî deie din chicioari şî lopeţâli mânilor ca sî prindî gustu apii. Da’ tre sî vă zâc cî işte, belgienii draculu’, pusără în balta ceie curatî nişti clor cî cicî faci mai dulci apa, şî io, prost, nătâng, di ci sî nu bag văzu nieu în apî ca sî admir licuricii? Ş-apoi scoati Ioani draculu’ capu afarî, cî sărirî ochii din schinarea capulu’ cu tătu, da’ nu din cauza cliorului cum crezui ci trecu pi cole pi lângî părvazu bălţîi o ditamai handramaua di belgiancî frumoasî, nene cu un şomoioc la subsuarî îcât crezui cî acu mă măturî. Şi io care credem cî îs educaţî, auzî Doamni, educati şî spălati, mă rog o fi fost şî asta dintr-o relijii mai păroasî. Dumnezău s-îi dei dacî o vrut. După ci aruncai şî io apa în lăturili meli admirai pi profu mieu di proiect şî di ali învăţăturii cum sî baga într-un căzan cu bulbuci ca s-îş mângâie chielea după apa gre cu clior. O îndepărtă di pi iel în lacu di cari vă povestii pânî amu. Şî veri când începu apa ceie a colcăi în cazan şî a bolborosî pi belgianî credem cî îl ie cu targa pi prof mai ales cî sî vârî aşa farî anunţ şî donşoara Clara, cî de, sî încălzascî apa mai tari cî nu era distul. Ş după tăti ieste privelişti îmbietoare ni dusărăm acasî ca sî ni odihnim cî mari frig mă prinsî cu zgribulici. Aiasta sî întâmplă tăt acu în prima săptămânî în cari încercai sî ghişesc tainili belgienilor, adicî după poposârea me în plaiu lor. Tre sî vă zâc cî la piscinî mă dusî profu, cî de cicî aşa-i moda pi colo, fiecari cu căruţa lui nu ca la noi. Sincer sî şiu cred cî îs sânguru prost cari nu avu bicileta primili săptămâni cî venii luni la purcesu' târgului şî na’ nu ti aştepţ sî ai di tăti. Apăi umblai io sângur după prieteni şî bicicloanţâli lor vreo douî săptămânî juma. Şî na neni când îmi luai şî io biclă di ceie gălbănî, nouî, super utilatî cu cai puteri, mă podidi năcazu cu o fisurî în borta roţîi undi sî încheagî cu lanţu şî apoi cruceşti şî dumniezăiesti cî ci dracu păcătoşănii făcui, da’ recunosc cî umblai ca niebunu cu privirea şî bicileta după moaştili unor cehoaici prin cămini ş ş la dracu cî nu dusăi căruţa cu 2 roati pi undi trebui şî călcai în plomba lu’ Băsăscu. Asta e năcazu fu şî trecu cî schimbai capra a doua zî. Da’ la sfântu aşteaptî cî zâlili trecuti păţâi altî năzdrăvănii şî mai frumoasî şî periculoasî. Primii vizita unii feti din ţara istora, frumoasî a dracu’, la fustî deochetî şî poati nediochetî, cî probabil aş fi diocheto io di tăt dacî nu iera, da’ din păcati nu eram acasî şî îmi lăsă un răvaş galghin şí amoros cu o ditamai şî scurtî invitaţiuni la poliţâi. Aşa cî a doua zî plecai cu un brusturi di nervi şî ciudî cî nu dădui pisti ace frumusăţî cătri săcţia di poliţai. Suii Ioani pi caprî, ţânti di coarnili ii şî dăi tari, da’ nu foarti cî tre sî mai admiri şî alti feti blondi şî lăptoasî. Şî când clipocem mai ghini în ochii unii fetişcani fierbinţî ioti cî mă pusî necuratu' sî sar cu capra me în săniili di la tramvai şî sî mă închiedic în ie, cî scrişni biata caprî din tăti măruntaili ii fieroasî. La dracu’ cî io scapai cu bini da biata ustensâlî sî deplasă cu vârtelniţa din faţî strâmbă şî şîşîitoari. Fâs, mai dă din pedale, din tăt şi vrai cî capra me ca şî magaru lu’ Iţîc ioc, nu mai vre la deal, şî io crapai di ciudî cî nu mai apuc sî ajung la invitaţîie. Şî mai dăi odatî cruci şî dumnezăi exaltaţî şî ciudoşî pi săracii belgieni care sî uitau la mini cu jăli ca la dracu'. Doar pi ii îi înjuram di tăti cele plăcuti şî niplăcuti, ca o zî înainti mai şî călcai măriti într-un ditamai ofuscatu di răhat belgian cari sî pari cî mi-o adus tăt norocu pi zâua ceie. Trecui şî pisti asta şî cătinel, cătinel Ionele ajunsăi la poliţâie undi negru di funigina căprii mă aşăzai pi un scaun cu trii chişioari îmbârligati, di cari mă mirai di ci o fi chinuit aişte aşa tari biata făpturî. Şî aşteptai frumusăţa. Când cole vini o păcătoşănii micî, cu smoc în faţî da’ blondî şî albastrî la ochi cari mă cercetă doar din priviri, mâzgâleşti ceva di dulci în ceaslov şî mă trimti la casî şî mai şî zâci sî aştept. Ci sî aştept? Sî mă chiemi iarî. Şî ca sî nu sî încheii zâua cu ghini di tăt, mări cî trânti ciel di sus o căldari di nămeţî pisti noi cî îmi băte ninsoarea în frezî di la pedalat pe bicicletî şî îmi zgâlţâieu mânili pi coarnili ii di frig.
Vă pup şî vă aştept la urmatorul episod din snoavili şî păcătoşăniili lu’ Ion în târgul lu’ Gent din Belgium.

Badea Ion, 11 a lu' Prier 2004

Dulceata ciucalatei

Dragili meli cunoştinţ bini ni regăsârăm din nou la ale vorbilor suneti. Ştiţi voi gâlciava vorbilor pi limbî mă gadilî sî vă mai zâc vreo două. Păi după cum ştiţ tăţ io îs pi nişti coclauri vestici ai Europei şş mă chinui di zor sî pricep cii cu priceperea asta a lor cî tare m-or mai pus în vârteju minţîlor la ameţăli. Cicî belgienii işte îs tari ciudaţ, poati mai bini zâs obsedaţ de-aghinilea di săx şî alti plăceri, cari sî fim serioşî ni plac şî nouâ da nu li zâcem pi numi, cî de, cicî om fi pudici. Ş di ci zâc asta, tocmai pentru cî mersăi la vreo douâ carnavaluri di ali lor mai precis în Alst şî Merelbeque, aici la vreo douâ prăjâni di Gent. Acole tăti maicuţîli îş agitau frumusăţîli carnali, adicatilea tăti celi, şî mai majoritatea maimuţărilor defilânde ierau barbatuş în costumi di cuconiţî prejoasî. Şş ş ş, doamni frumos mai defilarî. Făcui şî imagini pi hărtii adicî pi computeri cî aşaii la moda acu sî prinz landscape-ul în computeri, sî li priveşti. Da’ în timpurile parăzâi ci vazui muică? O frumusăţî di mâţî belgianî. Măi sî şii, şş surâde aşa frumos la mini cî îmi vine s-o ţuc di dor ş jăli după fetili meli din Romania. Numai când deti din coadî, au mamâ cî mă trosni! Uf, frumoasî clipi, da’ na când vrui sî-i fac ş io poznî cu ie na cî dispăru. Frumoasî cuconiţa! Auz, şî deghizatî în mâţ ca sî toarcî mai ghini în privirili meli. Ei na, da’ sî terminăm cu visurili aghezmuitoari şî sî trecim în capitala lu Bruxăl undi neneicî cătai în domeniili regalităţîi lor pi domniţî sî o sfrijăsc o leaca în braţîli meli aşa ca sî ştii ci dulci îs romanaşîi. Mai omule, şî văzui şî eu Atomu cela frumos, mare caşcaval franţuzăsc şî flamand la un loc. Mari chestii, şăsî buli lichiti întri eli, cu tuburi cari cicî aveu şî elevator sî ti plimbi prin trânsâli, da’ văleu mămucî şî tătucî cî şăsî euroi vroieu sî ti sui în el sî faci huţa, aşa cî îmi luai trupa di romancuţî frumuşăli după mini ş mă plimbai doar prin prejuru lui sî-l admir ş sî-l diochi di ciudî cî di ci nu făcurăm noi buli mai întâi, românii. După ci ni săturarâm di admirat rugina di pi frumusăţa di atom purcesărăm sî zidem dragî Doamni planetarium. Cii ăla? Un loc undi zic ii cî ti învarţ în spaţiu, adicâtilea pi cer şî vezî alti buli ca bula pi cari sădem noi, şî îţ explica mai multi distanţ şî beculeţî. Da frumos mai fu, ca în basmi cî avui draci impresîia cî mi sî urcî în cap stălili, parcî mă gâdileu, şî io mai di ruşîni mai di drag erai sî pui mâna pi colega di scaun sî o ţâu strâns, strâns. Din pacati dură cam puţân şî mă dizmeticii răpidi. Ameţâţî şî tulburaţî ni plimbarâm tătî zâulica prin domeniili regali sî videm ce aşăzări au şî ci frumusăţî sî itâmplî. Aşa, acu ci sî vă mai zâc? Dragii mii au aişte la beri şî la băuturici din celi mai alesî, da la dracu cî nu-s pentru români, tăte-s la recipienti mici di parcî ar fi nu ştiu ci esănţuri. Doar la 33cl berea, doar celi bruni unili la .5cl da rar, doar sâţ umezăşti buza. Di ciocoloţî ci sî zâc? Îs buni rău, da’ tari scumpi, pre ti înşalî papilili ieste la buzunari. Uff, doar zornăie, nic hartii. A, şî încî cieva, cicî sî laudî cu fritten, or suna dracu a fripturî, da’ îs barabulili noastri străvechi tăieti şî prăjâti. Sincer aratî ca dracu şchiop, nu-s buni, doar maionieza şî sosurili li mai dădurî di gust. Tre sî vă zâc cî ici în departement la mini, mai preşis pi lângî, au aiştia un parc mai măricel, iar cole în parc tăt şelu di jâvini: di la porumbăi şî iepuroi vitejî pânî la fazăni, cum li zâci colegu mieu Fran spaniol di lingamine; vietăţî cari îmi tăt fac în ciudî cî tăt sî plimbăresc în vizoru meu cu tăt cu peni şî nu cu furculiţu înşipt în târtiţî ca sî li degust. Off, dragili fripturi di acasî, jali îmi e di ieli, da’ mai şăd, măcar sî gust tăti berili, şî poati poati reuşăsc sî prind o vulpoiacî di polonezî la târg…
Fui dragii mei şî în Brugge. Frumos târg, adevaru-i cî arăta tari ghini, un loc di turişti. Cum intrai, încî din gara undi pufăi trenu îmi plăcu. Făcui cu fetili meli modovenci tăti (Laura, Irina, Cathy) şî un flăcău (Florin) caţîva paşî şî vazurăm frumusăţî di cetăţui vechi, frumos aranjatî şî curatî cu tăt şelu di suveniruri şî pofti buzunăreşti, da’ na, la noi cam zornaiau, da’ tot luai 2 pahari di ţuicî sî li duc acasî. Bun, da’ pănî la aieste, vâzui dragii mii ditamai gânsacii şî gâştili plutind pi canalili Brugge-ului; na, cî tre sî vă zâc cî în toati oraşîli ţării ieste au canali, put da curg. Şî mamî, ci gânsaci cu ga lung, popou mare, peni albe si lucitoare, ş-a dracu sî fiu dacî nu sămănau cu notili meli di la aritmetica lu’ Gheba din primii ani. Pi Sf Chetru lebaduşti erau, frumoasî bre, frumoasî rău, da’ întri noi şii vorba flamândi a dracu cî tăt întindei mâna şî ti ciuche di cozorocu di jos. Pi lânga ieli mai erai şî porunghi albi şî multi flori galghini aşăzati în curţîli bisericilor vechi şî tămâieti uşor mai tari. Făcurăm multi plimbăreli şî admiralitati în ist târg pânî ni hotărârăm în douî trii înjurari şî stuchiri a purcede cătri vârtelniţăli di vănt ca sî videm cat îs di colorati. Mai, mari frumusăţî şî înalti cî ni pozarâm şî-n deal şî-n vali, şî văzurăm şî di celi electrici care li bati vâtu ca sî aibî belgianu lumina la opaiţ. Şî plimbarâm târgu fetilor meli prin Brugge şî di poftili meli şî di curiozităţ intrarăm la muzeu ciucalăţii lui Goe. Mare tevaturî, nişti pozî şî nişte filmuleţî cu copacu lu unu cari descopirisî cacao şî despre copac. Doar o micî prestare di turnat ciucalata în matriţî, ca di parcî naş fi ştiut cî îi bunî şî varsatî. Dulci-i mai, ducli-i ciucalata ici, da’ sincer aş pofti şî alti ciucalati umani da toati-s urâti pi ici. Poati la ”periferii” în capitalî or fi şî frumoasî. Of, draci Ioani tari li mai visăzî… Păi dragii mii ni viderăm în curând cu alti suveniruri literari cî poati dă domnu şî îmi meri şî mii lucrarea pentru cari vinii ici… toati celi buni şî sî păscuim fericiţî.

Badea Ion, 11 a lu' Prier 2004

Spre tara ciucalatei

Pãi dragii mii buni prietini şî tãtî gaşca di pi meleagurile celi pi cari m-am nãscut.

Cum sã şie impresîili unii cãlãtorii lungi cu avionu? Pãi ioti aşa: purcasâi într-o sâmbãtî dimineaţî cu tãt cu rucsac în schinari la drum, pi la cinci, cî mai târzâu ioc trenuri cãtri Bucureşti. Cole ci fãcui? Am stat la o fostã colegî di danţ, chefuri şî nãzbâtii; undi pi lângî faptu câ mã gãzdui îmi şî ştersî o ditamai fleica di fripturî şî mã culcã lângî ie, aşa cî cicî era pre frig. Aşa cî pi la patru dimineaţ frumuşãl din pat (da tre sî vã spui cî am dormit la etaj) ţuşti în gãuriîţi bocanci şî dãi tari cãtri ieroport. Cu ci? Sâc cu taxi, care mã costã 135 de mii, sâc. Aşa, acolo tot fielu di formalitãţî mai deocheti şî pipãitoari, mai ales cî dorem şî io un masãj la ora cee di la donşoara vameşî, cari mari, vãmuie la greu. Trecui pisti tãti andrahãlili ieste şî când ajunsãi la îmbarcari ieţ vânt neni Ioani cî na, acu mã pãlise fricu. Dacî pleacî în sus sau în jios pârdalnicu di avion. Nici o problemî, a fost super mişto decolarea, di abie aşteptam sî treacî escala din Praga sî mai facî aştia di la CSA odatî elan în pupa (pentru Elena asta). La Praga am ajuns pi la 8 ceasuri şî am stat pânî la ali 12 ceasuri. Aş fi încercat sî trec cu privirea şî pin cehoaici da' era vremi pacãtoasî şî sincer amu erau distuli naţâi di privit şî in ieroportu cieh. Aşa deasupra norilor soare frumos da' nic sî vãz şî io patria dragî di sus. Pânî în Germania numa zãpadî, deja îmi fãcui grij, pentru cî idioţâi di la meteo anunţasârî cinşpi grãdi în Belgia şî când cole pisti tãt nãmeţî bãtuciţi. Da' când planai deasupra Bruxãlului ci sî vezi minunaţâi di câmpuri verz cî mã aşteptai di amu sî vãz drugãleţâi di pãpuşoi ieşâţî în coaceri. Da' frumoasî aterizari, superb, atmosferî de basm. Şî aterizai... Şî di colo di la un ghişãu luai un carton cu ştampilî care cicî mã dusî cu trenu în Sint Pieters Station din Gent, unde stãtui io vreo trii ore sî o aştept pi Clara, şî asteptai cu pofteli deschisî la minunãţâili di frumusãţî belgieni cî îmi cursãrî ochii di frig şşî jãli. În sfârşît ajunsî şî Clara, cu o tipî din gãlãţie şî ie, şî mã aşteptarã. Clara din dragosti şî politeţ mã ajutã s-mi gãsãsc garnizoana undi sî stau pentru şãsi luni. Tre sî vã zic cî îs cazat în centru unde îi lumea buna şî chiar imi placi, ai ci faci când ţîii dor di alti pofti, mai ales cî, acu nou, aflai cî au şî aiştia pi icişa feti la sticlî, adicâtilea la vitrinî şî stau pompoasî ca alea la cireada. Oricum nu recomand nici unuia dintri voi sî sî ducî sî vazã mãcar ci atmosferî di desfrâu şî nu îi chiar aşã di draguţ di vãzut, dar aviz amatorilor sunt pi tãti gusturili. Aşa, prima impresii în Gent? Super marţî când am ajuns ne-au primit nişti omuleţi di la ESN (Erasmus Student Network) cari ni plimbarî prin oraş aşa la început ne-au dat ceva mancari, şî noi, adica io şî înca o micî trupî de româncuţi pi cari le-am cunoscut-o aci am luat şî provizii, cî de, sî anunţau plimbãri greli. Şî aşa purcerãm la drum prin citadelî. Colo un castel cu multi chetri da cu multi istorii în el, tot fielul di relatãri cu schingiuri, tras pi roatî, tras în ţapî şî aşa mai diparti. Dupã tãti ieste obosãli şî privilegii vizuali ni poftirî oamenii sara la o cinî cu tãt fielu di fripturi, afumãturi delicioase şşş a draculu di lichicioase la burta cî ti treceu fiorii di plãceri, dupã cari trântirî nişti desãrturi a la juma de kil, curmali şî smochini dulci, iar asa di racoari nişti struguri babani şî delicioşî cî nu mai ramasãsî nica în urma me. Şî aşa ca di final dupã ci ni ospãtarâm bine şî frumos, odihnirãm niţel pânticili şî purceram la a danţa într-un club Decadance (DR. sigur îl ştie), club care îş merita numeli. Arata ca o bisericî cu trii biecuri uzati şî totu lipicios şî, îhhh nu mai zâc. Oricum atmosfera la iesti pitreciri tot romanii o fãcurî ca şî la restu care urmarî da nu vi li zâc acu ci o sa li mai amân ca sî sî aduni. Ideea lor di party e cum zise Draguna, stau cu barba în beri şî o înmoaie des ca sî zâcî cî sî sâmt ghini. Oricum o sî mai testez şî alti baruri, promit. Am fost şî în Vesalius, foarte draguţ, da cole toata lumea numa la plãcerili tinereţîi sî gândeşte, combinaţîi pisti combinaţîi nu mai ştie care cu care sî fie în extaz. Şî vreu sî zâc cî oricât di frumoşî sau nu îs spaniolii şî italienii, cî cicî aşa zâc fetili, bine, nu toate, da majoritatea, mã îs nişti ţâgani nespãlaţî, serios. Şî tãtî zîua mai beau şî dupã feti, bine asta din urma e normal, ca la câţ polonezî şî cehoaici sunt îţ vini sî ti sui numa pe blicicletî sî priveşti tãti cãminile.
Aşa în conluzâie la primu rãvaş pentru feti hai în coaci cî vã primesc eu iar pentru flãcãi staţ acasî cî faceţî concurenţî la alţâii pi ici.

vã iubesc,

Badea Ion, 09 a lu' Făurar 2004