Tara ciucalatei

Şî aşa dragii mii... sî purcedem din nou la drum prin ali berii şî ciucalatei meleaguri cî tare îs buni unili dintri ieste păcati lăsati di Domnu' aşa ca sî ni mai linişteascî sufletili şî grumazu. Ci mai făcu badea Ion prin Flandria ieste trii săptămăni pi cari li număr pi dejti. Păi mări uiti cum starî lucrurile. Într-una din sărili dulci şî îmbietoari di tăti detoxurili din Gent, cî tre sî vă zâc cî a draculu’ canalizări înfundati au, mă dusîi şî io la swimming pool, adicâtilea bagatu într-o baltî cu patru păreţî di marmurî şî felinari cu licurici într-nsa, undi tătî boşorogimea poposî sî deie din chicioari şî lopeţâli mânilor ca sî prindî gustu apii. Da’ tre sî vă zâc cî işte, belgienii draculu’, pusără în balta ceie curatî nişti clor cî cicî faci mai dulci apa, şî io, prost, nătâng, di ci sî nu bag văzu nieu în apî ca sî admir licuricii? Ş-apoi scoati Ioani draculu’ capu afarî, cî sărirî ochii din schinarea capulu’ cu tătu, da’ nu din cauza cliorului cum crezui ci trecu pi cole pi lângî părvazu bălţîi o ditamai handramaua di belgiancî frumoasî, nene cu un şomoioc la subsuarî îcât crezui cî acu mă măturî. Şi io care credem cî îs educaţî, auzî Doamni, educati şî spălati, mă rog o fi fost şî asta dintr-o relijii mai păroasî. Dumnezău s-îi dei dacî o vrut. După ci aruncai şî io apa în lăturili meli admirai pi profu mieu di proiect şî di ali învăţăturii cum sî baga într-un căzan cu bulbuci ca s-îş mângâie chielea după apa gre cu clior. O îndepărtă di pi iel în lacu di cari vă povestii pânî amu. Şî veri când începu apa ceie a colcăi în cazan şî a bolborosî pi belgianî credem cî îl ie cu targa pi prof mai ales cî sî vârî aşa farî anunţ şî donşoara Clara, cî de, sî încălzascî apa mai tari cî nu era distul. Ş după tăti ieste privelişti îmbietoare ni dusărăm acasî ca sî ni odihnim cî mari frig mă prinsî cu zgribulici. Aiasta sî întâmplă tăt acu în prima săptămânî în cari încercai sî ghişesc tainili belgienilor, adicî după poposârea me în plaiu lor. Tre sî vă zâc cî la piscinî mă dusî profu, cî de cicî aşa-i moda pi colo, fiecari cu căruţa lui nu ca la noi. Sincer sî şiu cred cî îs sânguru prost cari nu avu bicileta primili săptămâni cî venii luni la purcesu' târgului şî na’ nu ti aştepţ sî ai di tăti. Apăi umblai io sângur după prieteni şî bicicloanţâli lor vreo douî săptămânî juma. Şî na neni când îmi luai şî io biclă di ceie gălbănî, nouî, super utilatî cu cai puteri, mă podidi năcazu cu o fisurî în borta roţîi undi sî încheagî cu lanţu şî apoi cruceşti şî dumniezăiesti cî ci dracu păcătoşănii făcui, da’ recunosc cî umblai ca niebunu cu privirea şî bicileta după moaştili unor cehoaici prin cămini ş ş la dracu cî nu dusăi căruţa cu 2 roati pi undi trebui şî călcai în plomba lu’ Băsăscu. Asta e năcazu fu şî trecu cî schimbai capra a doua zî. Da’ la sfântu aşteaptî cî zâlili trecuti păţâi altî năzdrăvănii şî mai frumoasî şî periculoasî. Primii vizita unii feti din ţara istora, frumoasî a dracu’, la fustî deochetî şî poati nediochetî, cî probabil aş fi diocheto io di tăt dacî nu iera, da’ din păcati nu eram acasî şî îmi lăsă un răvaş galghin şí amoros cu o ditamai şî scurtî invitaţiuni la poliţâi. Aşa cî a doua zî plecai cu un brusturi di nervi şî ciudî cî nu dădui pisti ace frumusăţî cătri săcţia di poliţai. Suii Ioani pi caprî, ţânti di coarnili ii şî dăi tari, da’ nu foarti cî tre sî mai admiri şî alti feti blondi şî lăptoasî. Şî când clipocem mai ghini în ochii unii fetişcani fierbinţî ioti cî mă pusî necuratu' sî sar cu capra me în săniili di la tramvai şî sî mă închiedic în ie, cî scrişni biata caprî din tăti măruntaili ii fieroasî. La dracu’ cî io scapai cu bini da biata ustensâlî sî deplasă cu vârtelniţa din faţî strâmbă şî şîşîitoari. Fâs, mai dă din pedale, din tăt şi vrai cî capra me ca şî magaru lu’ Iţîc ioc, nu mai vre la deal, şî io crapai di ciudî cî nu mai apuc sî ajung la invitaţîie. Şî mai dăi odatî cruci şî dumnezăi exaltaţî şî ciudoşî pi săracii belgieni care sî uitau la mini cu jăli ca la dracu'. Doar pi ii îi înjuram di tăti cele plăcuti şî niplăcuti, ca o zî înainti mai şî călcai măriti într-un ditamai ofuscatu di răhat belgian cari sî pari cî mi-o adus tăt norocu pi zâua ceie. Trecui şî pisti asta şî cătinel, cătinel Ionele ajunsăi la poliţâie undi negru di funigina căprii mă aşăzai pi un scaun cu trii chişioari îmbârligati, di cari mă mirai di ci o fi chinuit aişte aşa tari biata făpturî. Şî aşteptai frumusăţa. Când cole vini o păcătoşănii micî, cu smoc în faţî da’ blondî şî albastrî la ochi cari mă cercetă doar din priviri, mâzgâleşti ceva di dulci în ceaslov şî mă trimti la casî şî mai şî zâci sî aştept. Ci sî aştept? Sî mă chiemi iarî. Şî ca sî nu sî încheii zâua cu ghini di tăt, mări cî trânti ciel di sus o căldari di nămeţî pisti noi cî îmi băte ninsoarea în frezî di la pedalat pe bicicletî şî îmi zgâlţâieu mânili pi coarnili ii di frig.
Vă pup şî vă aştept la urmatorul episod din snoavili şî păcătoşăniili lu’ Ion în târgul lu’ Gent din Belgium.

Badea Ion, 11 a lu' Prier 2004