Ihaaa...
Pãi când sã prãvale baba di atâta muncâ şî-i uşãrnicâ foc, luai şî io o ţârã di pauzâ di la ali lucrului ceasuri. Mã gândii data asta sî mã pribegesc din nou pi ale americii pãcati, mai spri vârfu pãmântului, cole lângâ gheţuri undi şãdi cânili cela frumos foc ca lupu şî cu ochii di broatic ca ai mii. Iote mãi români câ-mi luai nevasta cu mini la ali canadii tãrâmuri. Ma preg
atii s io ca tot omu sa ma imbarc din nou in pasaretu di metal care ni purta mai intai catre bulbili lalelior portacalii. Inainti di a ajungi cole tre sa va zac ca dulceata di nevestica era pentru prima data cand gusta din zvarlitu grabnic in cer a pasarii. Saraca cand ii inceputa a-i pocni tate masalele si urechili la decolari s a luao ametalili facerii, ma gandii ca amu vre inapoi. Na io om cu ixpirenta in ale zborului ma apucai a oxigena nevasta ba bi gura ba pi obraji ca s-o scap de ai cascatului metodi. Cascat? Da ca zace o mimoza olandeza, steurdeza de ceea, ca tre a s umpli creieru cu vazduh ca sa s echilibrez prisiunili. Ma rog eu bucuros o ajutai. Mersaram noi asa vreo 3 ori cali lunga si inalta pana in tara bulbilor. Cole numa minunatii: ciubuci di tati culorili alinieti una cati una langa minunatii di cepi di laleli, tat selu di carpi impuieti cu buruiana verdi s tiutiun si o groaza di alte celi dulci. Toate erau cole numa sa ti imbiii sa it ametasc samturili si gandurili pacatoas. Recunosc nevasta langa mini, da' tragem cu ochiu la mueirli portocalii care sincer amu aveau si aieste poparneata ca orsici popannitatoare da erau ca girafili di lungi, s creca a li invingi intri laleli trebuie sa te sui tu ca romanas intai cu scara sa le pravalesti in jos si apoi sa muncesti la eli amarnic.
Apai dupa ce ne incantaram vreo sapti ceasuri printri privirili tutar natiilor din gara ni suiram in alt pasari albastra si zuraram pisti mari s tari si adunaram tata obosala intre destili sosetilor. O fi fost cali lunga
nu mai stiu da poposaram in gara lu unu Treudeu. Valei s abia aci imi amintiram tati frantuzismili africanilor. Ioti in zona asta numa limb di iasata fasneata lis lingura la astia pi buza. Ba la vami ma s lua unu pi rritu lui ca ci fel di ploconi ii duc sorumii. Io ci sa-i zac ca cuvinti frantuzasti nu ducem ii zac mocofan ca nic. Nic, nic, s ioti asa scapai de celi vamuiri.
Bun, acu treci la catat papornitali noatri printri valmasala di colorat. Tat narazaia de omuleti s inghesuie ca furnicili la vremi di ploaie care mai de cari sa-s recuperez catrafusali. Scaparam s noi di asta si ne avantaram cu tat curaju in stopitoarea canadei. Apai mai frati ilie turna de parca eram pi covoru rosu. Multa apa adunata in capu nostru, da noroc de a surorimii caruta ca ne dus de urgenta la chirpicii lor.
Nepotaca nu mai spun muta pana acu incepu a ni insara tati targurili pi langa cari trecem, s li numar una cati una ca sa li videm. Da Ion di undi el cu ciufu pacatos si cu nasu intors abie misuna. As incerca eu a va marturisi cate ceva din seara asternului nostru in Canada da amu cini stii ciom mai fi facura noi ca Mos Ene ne amagira rapidi s ni intisa la zacalili porcului: sfor sfor.
Ioti-ma s in prima zi, in fata artarului, frecandu-mi pacatosii ochi, s cu
stremegareata mari inspirai boarea diminatii. Lang mini nevestica inbujorata s odihnita de binefacerili dulci ali somnului. Mai nevrednicilor nu ganditi la alti pacati ca nu fu chip de domesticit nevasta di cusara ca Ion era pre rupt di prafu taramurilor straini.
Asa vasazic, ni scularam, ni schimbaram straili di lavita s ni intinseram la ali gurii bunãtãtz. Bunatatz zac ca numa giermi roz s parliti pi pirostrii moderni imi sarvi lelica. Nisti burtz di racisori, nu zac nu, buni la gust, da cand ma gandii io ca s-ar puni la a misuna pi ali stomcului carari ma cam trasai mai intr-o parte. Ma asezai langa o afumatura di chesti ros di cel care il gusta ursu toamna s ma indemnai in al sfarsa digraba. Ba ochii mi s aruncar si la un pacatos di smanatan di ma lingem pi bot. Buni pacatili ieste ali gurii si burtii di o potriva.
Iaca terminaram tati poftili culinari s ne avantaram la ali Montrealului carari. Frumosai mai nevasta. La cata lumi coclita era pi straz nu ma asteptai sa fii atat cuaratanii. Apai la noi ii gunoiu prietin cu t
at. Aci tati la locu lor asazati cum trebu. Na razasu mai ari mult di evoluat din scorburili lui, pana o da el cu nasu di soari mai iesti.
Si ca sa sfintasc tati celi zasa pana amu ioti intraram in Notre Dame di Montreal. Trasai o crusi mari si incepui a minuna privirili pi paretii inzastrat de feluriti minuni ali domnului. Nu mai zac di orga, mari cat primaria noastra. Mai slobozaram noi cativa lacrimi in ali domnului tihni dupa cari ni infatasaram la o pristaniste undi mai ficioari erau aninati veo doua vapori englez cu tat caldaramu pe eli, s impopotonati di gala. As vre s io a ma tavali cu nevasta pi puntli lor la un paharel di acritura de-a tatii da na visaza mai ca nu s stii.
Apai di atat plimabri s osteneala a gurii va mai las a va relaxa mantiali incalciti in vorbili meli s promit a va destupa urecili mai tarzau...
...ii la dospit...
Badea Ion, 01 a lu' Brumărel 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu