Dragobetele si moldoveanca

Și iată-mă frate în virtutea unei inerții de ieșean înfocat, care dornic de-ași înfinge făclia rodului într-o panseluță moldovenească, așa ca să-i plesnească cofraju di plăciere, mă trăsni o îmbujoreală asiduă în simțirea lăuntrică a pârdalnicului meu cetățean. Rupe-iaș petalele s-o las cu pistilul gol, sî fremete în briza Iașului vrăjit de tei șî di pesmeții lui Creangă în ziua asta de 24 Făurar.
Da, luna lupilor, cînd mândra rupe cojocu' di pi ie sub blana ursului, lângă soba unde crapă lemnul de durerea dorului șî când sî pornești vorba că e ziua marilor plăceri dacice. E ziua în care moldoveanu Sfarmă-Piatră, sfărma mândra în plăceri șî o duce pi vârful Ceahlăului să se desfacă la umbra lunii.
Și în toată cloaca asta de evenimente mă uit în jurul meu și văd cum toți sătenii mei, moldoveni aleși, sprințari în ale logoreei sentimentale, șăd inerți fără a înflori bujorul moldovencei. Stau toți cu pelteaua gurii întinsă la bloguri și ceasloave virtuale ci descriu poponețe săltati care mai di care mai bombati. Apăi dragilor, pi mini bunicii dragii de ei, Dumnezău odihneascăi bine și să le mai dea multe veți după, îmi lăsară moștenirea de a iubi năprasnica viața și moldoveanca așa cum ceaslovul iubește litera. Păi dacă nu oi iubi-o și nu oi alinta-o eu care m-a însemnat soarta în cristelnița popii, apoi atunci cini?
Da plăieșilor, avui o vorbă a mea că înainte venea turcu să ne furi muierea; și acum ce am ajuns cî fugi sângurî la el? Cum Doamne nu, dacă moldovanu nu mai e aprig în sâmțâri ca pi vremea bunicii când rușânea fetii se revigora dimineața iar sara o imbălsama în aromele busuiocului tânăr. Mustața flăcăului, pana corbului, a ajuns un șomoioc chelbuc și intelect fără a fi apt de a mototoli mămăliga în rola sobei și a face scrijăli din barabulili fimeii. Undii oare spiritu năprasnic ca setea vinului dogit și maturat în plauiurile moldovene? Ma uit împrejuru meu și nu văz decât o delăsare mucegăita a culturii și plăcerilor lui Ștefan si Mihuț; nu văz decât o pată amară imprumutată din pleabea străină. Ne-am împrumutat di păcatili altora și nu mai știm sî pașâm în altarul pârcălabului moldovinesc, nu mai știm a frământa drojdia Ielelor.
Di undi sî mosteneasca plămădelili noastri Mihut și Leana plăcerea vieții care ne-o descrie ceaslovul moldovinesc cand i-am transhunat in coclaurii pagâni. Amu îi strâgăm Michael si Loenor, Romeo șî Julieta, înloc sî știi de mijlocul horii șî țucatul în pănușâi colinelor.