Astenie de toamna

Stand si contempland natura asta umeda a toamnei ma pali draga Doamne o dulce lehuzenie. Parca o simt in fiecare por al fiintei mele pacatoase. Cand ploua, cand e soare, ca aromele placerilor mele ascunse adiacente la miresmele muerii.
Da, simt cum se prelinge in simtiri toata umezeala asta acustica de inceput de frig, si ma irita parca. Dupa cum am zis, totul extrapolat ca atitudinile unei femei zburlite de dimineatza, ma invaluie si incerc sa o smulg ca o pelerina de frunze. Un maidanez isi plimba simtirile olfactive pe bombeul meu manjidul de precipitatiile falcilor lui; si marai si el cu tot nesatu' toamnei.
Mi-am luat si umbrela sa scobesc furnicile in crapaturili radacinilor din Copou. E frig si melancolic de umed. E briza Iasului de octombrie in care pelerinii isi cauta ruga. Si eu.. eu.. vegetez in tulpina trupului meu agnostic si febril. Sunt ca o flacara care plapaie dupa care se aprinde intens sa topeasca dulceata lumanarii.
Imi simt pana si pasii umezi in spate cum ridica stropii indulciti de gainatul ciorilor din parc si bineinteles o frunza lipita strans de talpa, maturand asfatul, imprima lehamitea mea sprituala.
Incerc sa gasesc in toata aroma asta mucegaita licarul de lumina calda, de unde? Iasul parca a imbatranit in timp. Strazile la fel de gri ca in copilarie, desi, ea frumoasa a colorato prin varsta si ochii mei. Nu vad nici un loc care sa potenteze si sa construiasca avantul citadin. Citadin, da, sec ca pubelele primarilor din Iasi care vantura frunzele toamnei umede de pe un caldaram pe altul. Desi pelicula timpului a uns epoca trecuta pentru a-i da fila, toamna a ramas, da noul parca a imbatranito. Nu mai are substanta... e ca un catun cucerit de lux nu de buiruieni care ar lasa loc sa infloreasc o un spor de ciuperca. E totul gol si rancced parca fara sansa... oare dece?
Da, culcusul intelectului moldovenesc sade in regretul generatiilor si a frustrarilor lasate sa doboare un spirit frumos. As vrea sa ma imbie din nou toporasii si toamna, nu numai polenul elergil al teilor si al trecutului. Simt ca vreau ceva nou da nu e nimic in jur sa usuce frunzele toamnei intai si apoi sa le stranga in sacii de la Citadin. Nu mai vreau sa ma oboseasca toamna, vreau ca ea sa fie prietena cu zambetul celor din parc, vreau ca ea sa pregateasca Iasul pentru patura iernii in bucuriile lui Mos Craciun.