Destin Păgân

Dezmierd al meu destin pagan
Pe coapsele unei domnite
Cand roua de pe crinii ei
Se zbate in inocenta vrerii.

Si prinsa-n vraja diminetii
Palpita adanc un trup flamand
De-al meu desting pagan si frant
Si ne topim sub vraja vrerii.

Si ne topim pe metereze
Ne tot smucim ca doi nebuni,
Suflam in blanda papadie
Sa isi ia zboru intre lumi.

Ii iau in palme mana calda
Si o asez pe trupul meu,
O strang, palpit, o frang din coapse,
Si o domin mereu, mereu.

E liniste pe drum si-n crang,
Si ea suspina adanc in iarba
Iar eu, la sanul ei, framant,
Incet pamfletul vietii noastre.

Si ea trezita in miresme
Se-avanta iar pe trupul meu
Ma umple de un freamat suplu
Cu un descant pe-nserat.



Snoavele tineretii


Sete
Mă încumet s-alerg pe nisip,
Dar firele de praf mă-nsoţesc,
Căldura e mare pe cer,
Şi mare-i în mine.

Aştept cu nerăbdare apusul
Sub umbra neclară de oază,
Mă tem ca voi arde cu totul,
Căldura m-apasă.


O lacrim-amară pe buze o simt,
Dar parcă tot dulce-i veninul
Ca seva ce curge din catusul alb,
Şi tot nu-mi ajunge.
Vămi

Am rupt o petală dintr-un crin
E albă, dar parcă plânge,
Pistrui de sânge o mângâie,
Simt cum nervurile-i cresc,
Se ofileşte.
Desprind alta,
E mai nocturnă,
Albul e mai dens, mai hotărât.
Lucioasă, parcă-mi zâmbeşte.
Dar piere şi ea.
A treia ma încearcă,
Mi-arată trecutul.
În roua sa,
Mă supune gândirii.
O lacrimă mă deşteaptă,
Acidă, distruge petala.
Privesc din nou,
Dar nu pot
Adevărul e crud, mă-nfioară,
Petala îmi alunecă din mână,
Pluteşte...
A mai rămas doar una,
Speranţa,
E ultimul popas.


În mare


Îmi cufund trupul în mare
Să-mi descopăr ideile.
Apa e rece, dar vie,
Clepsidra mă ţine în viaţă.
Simt contopindu-mă în universul acvatic,
Mâinile-mi tremură.
Pe piele coralii îmi cântă,
Lumina diurnă i-alungă,
Pasaj printre ape deschid
Şi-n sufletul mării mă simt.
Pe pleoape stele de mare
Stări de visare imprimă
Ochii-n abis îi găsesc,
Îi difuzez.
Pigmente de alge marine
Plutesc arhimedic în mine,
Midii-n şiraguri de perle
Pe gât le găsesc.
Porii vibrează în unde,
Curenţii marini mă-nsoţesc,
Iar malul îl simt lângă mine,
Mă regăsesc, plutesc.


Plasmă

Îmi înfăşor gândurile în plasmă,
Privirea în ceaţă mi-e prinsă,
Glasul mi-l simt puternic,
Dar nu-l aud.

Atmosfera sufletului mi-e densă
Nu simte căldura divină,
Se simte singură în mine,
Şi singură-n lume.


Eclipsă


Eclipsă totală e-n mine,
Pe suflet icoane de flori
Închină polenul de ceară
Ce picură-ncet; lumâmări.

Plutesc vertebre-n etere,
Noroi adânc e-n jurul meu,
Şi crizanteme plâng buchete
Pe lacrimi de angel.
Amnezic parfum se difuză,
Clepsidra s-a scurs nu de mult,
Doar trupul e martor în lume
Şi visul ce ma cuprins.

Răşina e lacrimă pală,
Obrazul o simte fierbinte;
Se-nchin liliecii în minte,
Timpul mă prinde.


Amurg


Amurg letal în cale întâlnesc,
Paşi umezi clipocesc în şoapte,
În urme fulgi de nea plutesc,
E iarnă şi e noapte.


Mă-ngână zbor de lilieci,
Năvod de stele aprinde,
Dar ochii mei plutesc tot lent,
E frig şi e fierbinte.


Eteri de crini mă-nsoţesc,
Privirea-n ape-i prinsă,
O mantie de melci gândesc,
Sunt vii şi sunt morminte.


Presar petale de narcisă
Şi flori de nuc pe drumul meu,
Sunt reţinut doar de eclipsă,
Mi-e sete şi mi-e frig.


Săruturi


Sintetizez săruturile mării:
Pe crestele-i spumante albi corali
Se sparg in mici buchete,
Iar florile de lacrimi mă topesc.
Şiraguri lungi de perle vide
Îmi urmăresc paşii mărunţi,
Se spulberă în apa nopţii,
Dar algele mă depăşesc.


Mă simt cuprins de spasmul mării,
E totul calm, dar prea tăcut,
Şi ochii dor, şi buze mor,
Mi-e somn, şi e urât.


O lună fadă se arată,
Pigmenţi nocturni o descompun,
Doar sufletul îmi mai vibrează
În lungi suspine de talaz.


Pe stânca umedă şi mată
O umbră se imprim-adânc,
Şi valul bate, ora plânge,
Doar clipe mai ramân.

Fluid nocturn

La malul mării mă găsesc,
Sunt mângâiat de alge negre,
În jurul meu doar lilieci
Plutesc în mici vertebre.

Sub umbrele de nuc
Flori albe mă doresc,
Nisipul umed curge,
Doar timpul îl găsesc.

Corole mici de îngeri
Intrigă atmosfera:
Fluide blânzi, polen de ceară
În cupele de crini.

Paraziţi

Praf mortal, urme pe tavan,
Cad meteoriţi plini de dinamiţi,
Atmosferă-ncinsă, picuri de eclipsă,
Miros de carbon se divide afon.

Paşi în univers, mucegai intens,
Bec banal, arde transversal,
Fum de paraziţi, şir de sateliţi,
Beţe de chibrit se aprind în vid.

Bâzâit brutal, plăci de metal,
Hologramă-nchisă zace pe banchiză,
Oxigen strident, corpu-i violent;
Univers senil mă îmbracă.

Un arbore

Frunze cutremurate se desprind,
Amurgul învăluie trunchiul,
E plasmă pe ramuri de tei
Cuprinsă-n lumină de astru.

Lichid secetos îl hrăneşte,
I-acoperă porii flămânzi
În unde crestate pe scoarţă
Ce-i numără anii cărunţi.

Un ghem i-a rămas în tulpină,
Un ochi în deşertu-i mărunt,
Şi mândru toiag e în ape
Cu chipul de suflet, arzând.

Rădăcina-n pământ e mumie,
Veşmânt degerat de carbon,
Alcline substanţe o-mbie;
Şi totuşi e monoton.

Hrisov

Afară-i viscol nibelung,
E iarnă grea în pagini
Şi urme mici de şoareci albi
Se plimbă pe coperţi.
Sindrom apatic de lămâie,
Se-mprăştie chiar dintre coli,
Iar pete umezi de stafide
Stau unsuroase pe parchet.

Sunt piramide gâze moi
Pe marile ecrane pale,
Şi urme de cerneală mată
Îngână liber un pamflet.

Stresaţi de pulbere dogmată
Chirilicii mutanţi de lemn
Foşnesc încet clepsidra mamă,
Nisipul este permanent.

Înainte de real

Ventriculul drept îmi palpită,
Axonu-n sinapsă se zbate,
Lichid e în mine atomul
Şi globul de sticlă se crapă.

Eter calcinat de ventuză,
Monocrom peisaj se difuză,
Detentă de seară obtuză,
Pe frunte de brad e iluză.

Dendrite-n nodule de ceară
Se topesc izomorf în celule,
Mecanismul porneşte în grabă;
Strident, soneria mă cheamă.

Bolnav

Asmuţit, curentul în peşteră urlă,
Supuraţi, pereţii se-mbină în şerpi,
Întunecat, sistemul se mişcă,
Opac, cristalinul e mort.

Confuză, lumina crispează mormântul,
Diluat, castanul din iris vibrează,
Sticloase, coloane se prind stalagmite,
Cărnoase, rădăcini palpită cu sânge.

Azotoase, fire de păr se-ntâlnesc,
Roşiatic, praful e dens în orbită,
Senzuale, cortinele cad dispersate,
Acide, picături se adună în pungi, se împart...


Selenar

Simt atracţia magnetică
Pe care luna o filtrează
În celulele corpului meu.
Peisajul selenar se imprimă
Coborând pe coardele vocale
În centrul universului.
Aici lumina e întuneric,
Abisul e în fiecare por,
Iar mişcare inocentă.
Inducţia pulsează gravat
Energia cordonului
Către celălalt pol al razei.
Covalescente unde hibernale
Descriu picături sferice
Plutind în mercurul letal.
Fluide în coruri distincte
Împletesc pânza de ceară
A ecranului, fără să o topească.
Pete cave de crater
Sunt goluri în uriaşul automat
Lipsit de esenţa lichidului.
Până la un fascicul
Când totul e gaură neagră,
Luna marchează într-una, oglinda...

Focar

Am surprins fenomene identice
În focarul unei lentile,
Sincronizând, astfel, ideile.

Aceeaşi paşi, aceleaşi simboluri
Se desprind în captivitate,
În cutia cerebrală a lumii.
Un uriaş automatism
Îi pune rotiţele în mişcare,
Fără ca ea să fie conştientă.
Senzaţia de singurătate persistă
Ca un sindrom vegetal
Într-un conţinut de clorofilă.
Totul parcă barbotează
Într-un circuit perfect al ideii,
Lipsit de eşec, punctual.

Dacă întorci cristalul pe cealaltă faţă
Un alt focar, altă iluzie te aşteaptă,
Depinde numai de orientarea ta.

Revenind...

Conectat în univers
Mi-am privit urmele cu dispreţ,
Cu accent de felină.
Întors în real,
Am dus mâna la tâmplă
Să constat cifrele.
Amprente de ventuză
Îmi persistă conţinutul,
Încercând să mă elibereze.
Planul mă comprimă,
Eprubetele clocotesc substanţa,
Iar imaginea scanează.
Agăţat de sentiment
Am activat nucleul,
Şi am revenit...

Cutie de scrin

Păduri de polen se înalţă
În mica cutie de scrin,
Sunt muguri abia în petale,
Nervurile-i cresc pas cu pas.
Se adaugă-ntr-una sepale
Pe arborii roşii de nuc.
Pluteşte-n valuri substanţa,
Se prinde în faguri cenuşa.
Încet, clorofila scânceşte,
Amintiri prenatale adună,
Celule termite multiplică rar
Numeroase legături stalagmite.
În timp se adună şi frunze
Şi straturi mai groase de praf;
Izbucneşte matură lumina
În mica cutie de scrin.

Oglindă

Mă-nchin ades lângă izvor
Ca să culeg miraje noi,
Să umplu matele clepsidre
Cu pulbere de oxigen.

Ţin funia de trup legată
Cu noduri lungi şi chitinoase,
Iar existenţa mi se-mbată
În unda clară de pe coamă.

Mă simt tentat de peisaj
Să şlefuiesc acum membrana,
Să schimb culoare de pe ochi,
Să-i schimb astigmatismul.

Perdută-n clarele sisteme
Imaginea se simte goală;
Prin bule mari de vid lucrate
Îşi miscă-ncet tentacule.

Destin

Pasul umed mă deşteaptă
În altarul unui val
Ce cuprins de spasmuri albe
Se destramă lângă mal.

Stă deasupra-mi clătinând
A sa coamă de pocaluri
Încercând să mă surprindă
Cu al său parfum de zeu.

Scoicile sunt mici arcade
Prinse-n braţul său puternic,
Iar cristale de apă
Vin mereu să-l sprijine.

Fac un pas; şi mă destramă/absoarbe
Ancestralul val de lut.
E frig, e mărunt

Trupul mi-e gol,
Sufletul se zvârcoleşte în noapte.
Am privit către moarte,
Şi mi-e dor de ea.
Salcâmii foşnesc patrupedic în ape,
Hrănesc rădăcinile moi,
Toiagul e greu pentru spiritul meu.
Sinistre pânze plutesc în etere,
Plâng sălcii-n cavouri de lemn.
Privirea-mi îngheaţă în oase,
Şi totul e frig, e mărunt.
Ciorchine de corbi ma doboară,
Pe boltă surâsuri de zei,
Dar ochii-mi plesnesc în orbite,
Şi totul e frig, e mărunt.

Căutând infinitul

Am aruncat o rază,
Şi s-a spart globul...
În pete lumina s-a difuzat,
Căutând infinitul...
Am ales un nume
Pentru tot ceea ce există
Ca să integrez cioburile,
Căutând infinitul...
Am nevoie de conţinut
Să prepar coca,
Să creez iluzia,
Căutând infinitul...
Am desenat modulul real
Pentru a înţelege cauza
Şi a o exploata,
Căutând infinitul...
Am aruncat o rază
Dar ea s-a întors din mine,
Şi globul s-a unit,
Căutând infinitul...

Lumânare

Pe filamentu-i pal de ceară
Zglobie lacrimă de foc
Se zbuciumă în miere caldă
Sorbită de un inorog.

Pecete-i pusă pe morminte
Şi amintiri cu fulgi de nea
Provoacă-n buciume bătrâne,
Dar sângerează ca o stea.

Cristale lucii de lumină,
Corolă-n aşchii o cuprind
E primul suflet ce-o-nconjoară
Şi picură ca un sărut.

Dulci picături de parafină
Curg umed pe pistilul gol,
În ceaţă-i alba licărire
Cu unde-albastre de izvor.

Un scâncet calm i-anunţă somnul,
Luceferi zmei o-mbie adânc,
Se stinge-ncet, dar arde însă
Căci timpul este patruped.

Conţinut

Sub un val, idei se plimbă
Ca purtate de corali
Să destrame labirintul
Unei lumi în trecere.

Mormolocii dau din coadă
În lichidul de cristal
Şi dizolvă conţinutul
Stelelor de mare.

Stau pe fundul mării aspre
Lungi fosile de balenă
Construind o peşteră
Cu siliciul argintiu.

Alge mici se prind de mână,
Stalagmite de ţânţari
Îmi deschid încet oglinda
Către lumea de cristal.

Dar o umbră,
O zimţată neagră pată
Îşi înfinge-adânc în apă
Braţele de corb.

Totu-n întuneric zace,
Liniştit e valul mării
În mişcarea inocentă
A privirilor de peşti.

De-aş putea

De-aş putea trancede
Întreaga lume umană
Într-o cochilie a timpului...
De-aş putea prinde
Umbra unei petale
În iluzia unei oglinzi...
De-aş putea privi
Imaginea răsăritului vieţii
Sub aripa unui val...
De-aş putea cântări
Energia fiecărei fiinţe
Aflată-n cercul universului..
De-aş putea arunca
O piatră neşlefuită
Care să cadă în centrul unui punct...
De-aş putea distruge
Aciditatea oxigenului
Poluat de lumânări prefăcute...
De-aş putea desena
Vântul cu polenul său
Pe coardele unei lire...

De-aş putea atinge o limită...

Păianjen
Lângă trotuar, un păianjen
Îmi clipea din ochi
În întunericul social.
Pânza sa în acorduri de liră
Sincroniza zborul abătut
Al unui spor de ciupercă.

Pe table de şah
Îşi mişca inocent tentaculele
Ca un suveran al imperiului.

Totul era suspendat
De prapurul său alb,
Lichefiat şi difuz.

Universul era şi el în delir
Sustras în anticamere
Create de filamentele arahnidei.

O picătură, doar o picătură
Captată de un înveliş lichid
Distruse în cădere pânza.

Rămas agăţat de un fir,
Păianjenul bătea secundele
Pe axa unui minut.

Umbră

Plâng frunze-n cimitir
Cu picături de ceară
Şi-mprăştie aroma
Pe umedul pământ.

Doar vântul modelează
În nemişcata umbră
Din parafina caldă
Un relief mărunt.

Polenul galben mă desfată,
Amurgul cântă pe alei
Şi crinii albi adună-n cupe
Particule de tei.

În orizont, vopsită-n lut,
Stă neatinsă umbra,
Căci semnul frunzei n-a ajuns
Pe stâlpul dintre flori.

Iluzie de viaţă

Ieşind din cochilia sa,
Lucind ca o fantasmă,
Urma să mă atragă iar,
Zi după zi, an după an,
Imaginea de plasmă,
Ermetică şi vis.

Destin venin şi sacru,
Eliptice desene.

Vâna într-una stele,
Iubiri deşarte, sfere,
Amarnice iluzii,
Ţâşnite din concluzii,
Ăăă, e un descânt.

Şi stând şi aşteptând
Ar vrea să prindă clipa
Când a murit minutul.

Pion

Pe o planşă, luna,
Îşi întinde mici pioni de raze;
Unul se pierde şi cade,
Lipsit de pigment.
Străzile pustii şi negre
Îi conduc urmele adânci,
Iar umbra oraşului
Dansează înfiorată de vis
În iluziile bălţilor.
Sferele norilor, întunecate,
Pătate de monoxid
Acoperă peisajul citadin.
Globul se afundă şi mai mult;
Peştera socială, muribundă,
Încearcă să-l înghită,
Dar luna, se apropie încet.
Oraşul e mut, difuz.
În lumina rece a unui reflector,
Uitat de praf, pe trotuar.

Fiecare piesă îşi caută reversul
Ca pe o tablă de şah,
Unde imaginea este continuă,
Unde pionul moare.

Incompatibil

Aş vrea să îţi sărut privirea
Şi gândul tot, şi-ntregul corp,
Dar stai de sticlă în oglindă
Şi nu te mişti deloc. deloc...

Să plâng când nu cunosc pe nimeni
Pe ţărmul tău mereu abstract,
Ca pe un disc imaculat
Să scriu cu lacrimi, e păcat.

Doar amintirea unui vis
Ne cheamă pe mantisă
Acolo unde-i negru, alb,
Şi veşnic e eclipsă.

Să vreau a descifra un zero
Pe banda ta imensă
Şi unu să-ncadrez lumina,
E greu, e foarte greu.

Şi aştept accentul ca să vină
În anticamere de lut
Să modelez în plastilină
Imaginea unui sărut.

Negru trandafir

Doar o petală a rămas
Din negrul trandafir de sticlă,
Pe roua rece, ce tot azi
Am prins-o în cădere.

Un fulg de vis ar vrea şi el
Să-mbie mantia închisă
În lumea lui cu liliac,
Activă-n orizont.

Acum când lumea l-a sedus
Să fie iar oglindă,
El se topeşte ca un ceas
În acele de plumb.

Cu ochii unui gând
Pătrunde-n liniştea de gheaţă,
În miezul calm şi castaniu,
Fertil, mereu sihastru.

Ce catifea, ce vis de lut?
E negru trandafir plăpând,
Cărunt şi fals în legământ
Ca un obiect de ceară.

Toamnă

Noaptea fulgeră în van
Umbra noastră de metal
Şi termite de cristal
Pe aleea ulmilor.

Faruri albe-n intersecţii
Numără pilonii negri
Traversând oceanul verde
Pe particule de plop.

Frunze cad de peste dealuri,
Trecătorii plini de vânt
Agitaţi se mişcă-n ploaie
Aşteptând să îi sărut.

Munţii trişti s-adună-n pete
În grădini şi pe trotuar,
Iar algebricele vise
Stau pe chipuri fremătând.

Cântă totu-n jurul nostru,
Carusel de vânt şi ploi,
Crengi pustii şi lacrimi multe,
Protocol de anotimp.

Însingurat

Păşeam ades pe marmura de gheaţă
Însingurat şi trist lângă tablou
Prin săli de sticlă parfumată
Şi sere lungi cu staniol.

Lumina încerca zadarnic
Să-mi prindă umbra pe tapet
În sfere negre, transparente,
Ca un buchet necovalent.

O picătură de mercur
În spasmuri dizolva eterul,
Iar în cadran de ceas magnet
Eu, desenam penelul.

Şi trepte lungi, şi vise,
Urcau încet pe trup şi corzi
Când licurici se agitau
În zodii si perdele.

Un geniu de hârtie mut
Îşi încerca norocul
Să ma surprindă în cămări
De tuş şi clorofilă.

Era din ce în ce mai frig,
Mai alb şi negru fumul,
Pe coridoare, în subsol,
Şi-mi căutam costumul.

Vis

Perdelele sunt trase-n geam,
Întunecând mireasma lunii,
Iar eu aştept să le destram
Cu genele şi visul.

La ora spusă de cadran,
Când îngerii se-ncurcă-n cifre,
Un pas în an şi un persan
Mă-ntâmpină pe trepte.

Pe străzi câte-un bătrân hoinar
Îşi tot plimba destinul
Printre corăbii de fum alb
Şi candele de lut.

Ei încercau prin mii de semne
Să mă atragă către vas,
Acolo unde lumea-ntreagă
Ar fi supusă la extaz.

Îns-am surprins atunci, devreme,
Un labirint din coji de nuc,
Parfum de tei, miresme multe
Şi o monedă veche.

Cenuşă-ntregul univers
Se agita în stele mute
Ca pete negre pe-o hârtie
Într-o peliculă de film.

Doar un pian de lemn uscat
Alături de o harpă mică
Îşi intonau în cerc de dans
Algebricele clipe.

Şi atunci particule de praf cu zorii
Se anunţau prin geamul mat
Să invadeze într-un ceas
Altarul unei nopţi.

Agonie

Mă, lupt, destram,
E visul meu,
E cerc de îngeri
Şi de zei,
E falnică pădure neagră
În lut înfipt-adânc de apă.

Mă-ncrunt, m-agit
E viaţa mea,
E cânt de fii
Şi fiica mea,
E negură pe drum şi geam
În râpa mea, mi-e frică.

Mă duc la deal cu viaţa mea,
Iar tu să fii regina mea
În gând, în ani,
Şi pe perdea
Să-mi puneţi crini de ceară.

La sultan





Ienicerii si spahii vin di-ntunecî pamântul la Rovini în câmpii...

Aşa era acu vreo câtiva suti di ani când tăti hoardili celi văzuti ş nivăzuti ali Sămilunii cotropeu dulciaţa noastrî di ţarî. Luau ş mierea, luau ş muierea, luau tot. Iaca amu s-o întors roata. Amu noi îi vizitam ş ni exportăm fimeia mai des dicât o luarî ii. Vorba ceie tăti româncuţâli vor a-ş înmuie păcatili în apa sultanului.
Ş uiti aşă sî faci cî mă poticni ş pi mini a purcedi cătri plaiurili sultanului. Luai soaţa cu mini sî ni mai domolim sătea di mări. Ş mersărăm cali lungî di pi celi şăpti colini tocmai în târgu lu Bucur. Aici ni pusărăm a aştepta vrio 2 ori după cari ni suiră nişti sripcari într-o căruţî cătri otomani.
Primu popas îl avurăm la vămi cu bulgarii. Iete vine frumuşăl un miliţai ş începi a ni scotoci di acti. Când îţ era lumia mai dragî ieti cî sî leagî di o slăbăturî di băiet: "Măi ficioari undi meri?" zâce miliţaiu. "Ieti la mări, la turci", flăcăul di colo. "Apăi ai mergi tu la bălţî dragî capriorule da' ieti actili ţî-s expirati di 1 lunî, cum vrai tu a ti duci ?" di cole învăţătoarea flăcăului sări ca arsî: "Cum Maicî Doamni, cum?" Ş ieti aşă sî spuzârî vreo juma di orî cî cii di făcut.
A păi naşterea şî făclia ta di ghiaur cari ni-ai fost cî pân' la urmî înturnă tătî căruţa cu tăţ prostii cătri pârleaz la noi. Lăsarăm pruncu la poliţaii noştri ş trecurăm iară la bulgari di data asta mai abitir ca prima oara, ş dusăr-am fost.
Înainti de celi zări otomani cotrobăirăm vro juma di noapti prin cotloanili Bulgarii. A naibii ţarî, dealuri, dealuri ş iar dealuri. Tăti plini di roadi: păpuşoi, pătlăgeli, barabuli ş păduri. Nu tu cole peticiti ca la noi. Apoi lanu di răsăritî ţâne vrio trii dealuri. Ti tăt săturai privindul. Mai ales cî mă gândeam ci frumos îi a tăvăli mândra prin gălbeneaţa ceie di roadi. Nu ti vide nici dracu cole. Ti bărbăţai pânâ nu mai putei.
Da sî sărim di la ali necuratului gânduri şî sî trecim cu bacu mai Ioani Dardanelili pi la Chanacalcai (Canakkale). Era cam noapti şî nu pre videm faru şî plaiurili turceşti mai ales cî tăti erau îmbrăcati în văl. Astupati a naibii ţî-s firidili Ioani. Părăsârăm noi malul bătrânei Europe şî ni avântarăm la drum prin exotica Asâie.
Lung drum bade, lung. Mi sî blegirî urechili di atâta drum prin savana turceasca. Multi dealuri cheli cu un arbust di măslin sau smochin. Cii drept aveu şî livez multi cu di tăti celi dulci. Da mai surprinzător di atâta erau pătlăgelili şî karbujîi. A naibii, săcetî, săcetî da' tăţ osloieu trucii la irigat de nu-i neam. Lighioanili trăgeu apa din munţ ş-o colectau la rădăcina tufii.
Mări, eu mă aşteptam în ditamai Imperiu sî găsăsc turcaleţâi cu turban, muierili astupati di soari. Da' di undi? Cole tăt ţărani ca noi. Adicâtilea nu vreu a ni faci di râs şî o sî-i trimet în speţa consătenilor noştri cu tigăi şî fusti lungi. Cii drept parcî par mai spoiţ o ţâră.
Răzăşâlor, noi avem biserici da aişte au la moscheii din poartî în poartî, undi mai pui cî au şî etaj. S-o fi rugând pi niveli săracii.
Cî tăt vorbirăm di moschei iatî frumşîlor cî poposârăm la seraiul turcesc. Ne cazarăm, lăsarăm zdrenţâli şî pânî sara ni plimbarăm pi plăjâli Egeei.
Rupţî di obosali ni culcarâm şî noi după atât amar di vremi. Culcat, culcat, ca numa bine când la noi cântî cucoşu în bătăturî, mă trezî o urlăturî încât sării ca ars din pat. Măicuţă mamă, un pârdalnic di popî turcesc răge tată la chemarea lu Allah. Nu mult, 1 minut da îmi trecurî prin tăti măruntaili. Mai târzâu aflai în fiecare dimineaţî, prânz şî sara cât di apropieţ îs ii di Allah. Allah sî-i ajute atunci.
Ei da sî lasăm acu obosălile călătoriei şî sî vă sporovăiesc di cat di răhăcioas îi Otomanu. Răhăcios, cî pisti tăt undi ti avânţ dai numa di turkish delights. A naibii, da bun. Îmi zâcem înainti mâncam delight di ista di mic da amu chiar îl gust şî rău nu-mi pari. Tăt şelu di dulcegării cari mai di cari mai dospiti şî lucioasî.
Amu... puţân nuri turceşti. Ci văzui nu văzui în tăt viaţa me. Nici o rămăşâţă tatî di cadâni ali lui Ştefan. Numa băbăciuni şî frumusâţ tristi, doar prospături di la noi da alea nu sî pun. Creca di asta li şî ascund pi unili în văluri nu cari cumva sî ti spărâie buha noaptea.
Frumos tărâm... năsâp, apa curatî ca la ciuşme doar cî amar di săratî. Parcî scăpasî Allah solniţa în mari. Înnotai cu cheştii şî-ţ era a nu ti apuca di undiţî. Palmierii, nişti ţapi cu pămătuf în vârf şădeu pi tătî plaja. Era ca o oazî în cari păcătosu di mini îş odihne mădularili.
Tăti ca tăti da pisti ieste frumusăţ ioti ca sî afisarî româncuţâli noastri cu sfâcurili la polinizat. Păi sî nu-i iei pi otomani pandaliili când a lor în baltî sî vârî înfofoliti în trii rânduri di văluri? Frumos ni şădi, stăm cu ţâţucili la soari şî păcătoşâm cu Allahul?
Ajunsăi şî la mâncari, cari erau la alegeri. Bagai mana şî luai, da ci sî iei Ioani? La han numa frunzî ş chişleag dădeu, nica fleicî. Io învăţat cu bucatura di carni mă fofilei cu salăţ. Ei, îi bagoslovesc eu amu da în cati o zî mai scăparî ii câti o chebabî ş un pulpan domnesc la masî, ba chiar ş o coada di cheşti, prilej cu cari mai domolem ş io maţâli.
Într-una din zâli mă sfădii cu nevasta ş purcerem la un deal cu tatu alb. Câta vezi cu ochii numa cretî ş iar cretî. Parcî tăt era văruit ş în nijloc câti o baltî albastrî în cari îţ putei candva înmuie averea. Amu nu mai poţ cî îi un ciofligar cari cântî din şuer şî nu ti lasî a-ţ spăla necazurili în bălţâli cele. Frumos fu, undi mai pui cî văzui şâ stiolca Cleopatrei. Săraca, undi îş doftorice ie frumusăţa pi vremuri. Încep sî cred cî s-o lăiet cu tăţ, numa cu mini nu cî io nu vrui a da carboabili ş nadragii jos pentru înmuierea păcatilor în balta ceie.
Şî uiti aşa ni petrecărirăm noi timpu în oastea Sultanului. În celi din urmî ni înturnarăm cătri casî încet, alene şî fărî chef di munci. La dus o fost cum o fost, cî ni tăt tăbăci tărtăcuţa o profisoarî, tăt drumu parcî avusî purgăraie, taca taca, taca taca; da la întors jălanii. Nimerisărăm o namilî di lighioaie blondî, cari sî pretinde a fi gestantî. Ci mai, era din cireada lu Jan, cî sî urcă cu crăcili pi scaunu birjarului şî începu a mugi tăt drumu. Ieti asa ni adusărăm aminti di paşunili ţării noastri ceie dragî...

Şî vă îndulcii c-un ceai di meri şî rahat din Dardaneli...


Badea Ion, 25 a lu' Cuptor 2009

La pupaciosi




Apai ghini v-am regasat dragii mii razasi. Nu-i asa ca vo fost dor di aldi mini? Cum nu? Ei, nu vreti a recunoaste amu, dapai dar, cii care nu m-or recunoasti io is Badea Ion, auz sa nu ma stii ii pi mini, io is cel care di mititel am plecat cu sfarcu in gura a cutreiera s gusta din bunatatile vremilor iste din tata lumea, prin ochii unui pui di pi celi sapti colini. Na ca dupa belgiatiunea aia urma o tara di frantuzasmi in ideile obtanerii unii privelisti mai indelungati pentru coasta elefantalor, adica a ce-o mai ramas din ii, fildesu (Coasta de Fildes). Din voile meli a calatori? Nee, din voili lor tre so gust s pi asta, nu pot s neg c s io vroiem o leaca di dezmat in ali privirilor africani. Na ca purcesei intr-o mart a lui april cu o coscogemiteai papornita moderna, mai mult goala c mama saraca di undi o putut o dat da dac no mai fost loc…, la a numara din nou susalili Bucurestiului in cautarili berzei di metal pentru a ma avanta din nou in lumea larga. Larga la inceput ca dupa ce incepi a o brazda di sus incepi sa fii cat un buric di fata mari asa rozaliu printri pesmetii norilor. Facu bre cam trii ori buni saraca barza ba sus ba jios ca la un moment dat di obosala s hatana olecuta s din cauza vremii mai mai so dea cotita inapoi. Ci mai, deasupra capitalii pupaciosilor (Paris), adicatilea undi o pupat tat japonezu pi Gioconda, un cet so ploaie di zaceai c acu lo capucat pi cel di sus nacazu. Na cu chiu cu vai poposaram jios s cautai acu drumeag catri chirpici mii ca sa poposesc di sara. Di undi di ni unde rasari in fata me un partait di cambogian, zacea el, cari boaba di franceza, boaba di engleza, parca era el aterizat in locu meu, s ma facu sa ma sui in trasura lui. Ma cam plimba ist galghejat pitic prin Paris pana ajunsaram la poarta lu Holiday Inn s ma dusai s debarc catrafusali di tat prafu. Nu statui mult in ali patru pareti s ma dusai s descopar s io ca tat pacatosu frumusat di oras, nee ca Pacala la targ nou. Bai Ioani tanti bini. Crezui draci ca so mutat continentu, ca nimerii din prima elefantu. Ci mai, parca juma di sac di taciuni cobora aici. Numa colorat tataii, nic mai alb asa. Cii care mai ramasasara a rest saracii streini tat. Parca s impacasa careva cu frantujai iste sa las pi negri in locu lor. Iaca incet incet ba mai ghini brusc ma oghisnuiesc cu continentu negru di pi ici din buricu targului. Mai sa sii ci io pacalit soarta pe altii. Prima oara ma gandii c-or fi bronzat da di undi, nic, nu sa lua nic. Doar turistii ca mini mai luminau strazali, s razlet rau di tat cati un consatean de-a nostru is mai facea veacu dupa un cent sau doi la coltu ulitalor. Da s trecim pisti ieste minciuni ali vietii s s va povestesc cum s ci fu cu carnetu meu di viza la mai marili elefentalor in Frantia. Pai badi cu ploili ma intelesai ghini ca ma batura la tat locu in zaua cee ca credei ca vre Domnu s ma intoarca indarat acas. Na imi facui curaj di dimineata s ma dusei la un chelbuc negru la ghiseu (va inchipuiti ci imi vine sa-l scarchin oleac pi becu cela lucios ca negru nu mai vazusam chel pana amu, da far pic di par) s incercai sa leg o salcii de ame cu o liana di a lui pana ci incropii cu greu pi un petec verzui di celuloz cererea me pentru a ma lasa sa gust s io din continentu cald. Spri surprinderea me ma aproba tat in zaua cee pentru plecari. In zaua ci urma ca tot rezolvasam cu stampilili ma pornii s io la vizitari frumoasili locuri ali Parisului. So luai asa metodic ca incercai sa ma io la inceput dupa o turma di tucahara da nici vb sa-i mai recunosti cu cari erai asa ca renuntai din prima s ma apucai io sangurel a cutreiera locurili. Vazui apoi cam di tati di la tavaleli in iarba chiar in fata turnului cela di sier pana la biserici albi s frumoas da plini di eschimosi cari faca o zarva mai rau ca furnicili. Io cred ca li trebui un Tatal nostru de-alu tata ca sa fac iei linisti in biserica sau un Dumnecat de-a popii noastri ca sa stii ci aia linisti in lacas sfant. Nu c oi fi io acu al spovidit ci din contra da asa sa cadi. Din pacati ma apucai s gust o tara di tratament di celi pastili anti bazu, ma rog mai digraba anti baza ca ale care chisca is tot eli. Ti pui cu fimeili ieste daca au gust. S dupa ci luai io o pastila di cee ma apucara tati pandaliili, nu mult da di ajuns ca a imi aduca aminti s am grij cu asti vremi. Ma apucara nisti pandalii in burta ca nici macar cu iahnii di fasoli nuii gasii tratament. Rali pantacareli s amelati, hmm, pregatiri di ali coloratilor mancari s chiscaturi, off di ar treci mai rapidi sa ma intorc acas sa ma insing in fata ceea a me c tari mii dor di ie. Am lasat acas bunatati di fata ca sa ma calatoresc io prin ali lumii coclauri. Lasa draga me ca ma intorc io cu drag s-om privi amandoi colinili dragi. Pai dragii mei ma opresc aci cu sporovaiala fara noima da lasata di Al di sus pentru a-mi racori sufletul pribeag, da promit ca ma reintorc odata ajuns la Fildes. Va saruta cu drag, da mai ales pe mandra sa,

Badea Ion, 06 a lu' Prier 2005

Zboru berzei in tarile calde III



Bat’ var nacazurili s nipricinili vetii ca pi mini daca nu stiti a va orandui trebili, ca io ma trezai iaras incalcit in pantecareata sortii, anintat di dorintali natali. Ioti, s treza Ion zalili ieste cu un nefartat din noroc ca trebu a salaslui inca cativa diminet buni pi maleagurili cenusai in cusca ibisului patat di umezalili oceanului. Na ca daca caprili iestora nu pricep cum sadi invartitu tastii pi paretili monitoriului trebu a mai zabovi oleaca in laguna pentru a descalci socotitoarea din nou. Na mi-o si drag creca a ramane (pi draci, doar dupa bani), da ma palisara un dor naprasnic di margelili mandrii, di mireasma sanzaienilor pierduti divremi s a teiului imbibat in caldarili Iesilor. Oi Doamni da no-i scapa io? Atunci desfrau di bunatat si pupaturi ali dragii meli. Ci sa ma tot invart in juru nacazului meu atat, rabd s dai inainti badi ca treci, mult o fost, pi atat mai iesti, da treci digraba sau nu, da treci, so s zac gheavoli am scapat s data asta.
Las gandurili necurati deoparti, in vrerea c-or treci mai usor, s purced a va indulci cu nisti petrecareti ivorieni patati chiar di personagiu di fata.
Apai am ceva mamii ai reprosa ca na io i-am zas inainti di a ma faci ca daca nu is frumos nu ies, da totus pute s ie olecuta sa lase din bardacuta mai putan nu sa-mi deie tat ci o avut. Di frumusata me, mai di culoarea chelii ma invartii io prin receptiunea hanului in cari am tras s numa bini ca o cocotiera moderna draga Doamni s infingi in ali prezentarii. Io bleg, mai mult nauc di cap s umezala di afara ma las prostit cica s ma prezant s io. Nu apuc ghini s zac asta is io ca s ma tranteste domnita cu ideii di ali durerilor di sali s schinari cari imi trebuiesc masati. Ptiu spurcaciuni, fugii ca chestili in apa s ma ascunsai rapidi in vagauna me di la etaj, mai mult di gand di cat di poporneata africana. Auz la ie, s imi freci mii coastili cu alifiili elefantului, ca parca nu oi ave alifii, iz acasa. Hmm, nici nu ma odihnii ghini cu gandu ca pi la orili lu zaci boc boc in poarta. Mai mult cu ochii inchisi di sfarsatu zalii deschisai poarta s nici bini ca hop, tusti, gadi gadi ma trezai cu zana africana in iatac. Nici nu avui timp sa casc gura mai ghini. Apai oi fi facand io di ras neamu razasasc da io cu asta nu ma sui pi buturuga fii cio fi. Pute ie sa fii parateasa la tata frumusata di jungla da io nu ma incalt cu asa ceva mai. S nu stiu cum reusai io asa dibaci ca ii insipsai mana pi umeri so o trantii rapidi afara ca sa poarta cari o inchisai in draci. Oiiii, ma calmasi digraba numa la zambetu drag a florii meli s imi petrecui noaptea doar la gandurili albinilor noastri. Totus s pari ca masaju ista ii o abrodari frecvent in obisnuita astora ca ma mai trezai iara cu alta pacatoasa da mai durdalii asa, ca ma ie in lift la “ nu vrei matali un masaj pot s ti ajiut “ cica. Di parca masaju ista era dorit din plin. Scapai cu fata curata s data asta s imi vazui di trebi usurat.
Prin saptamanili ieste draga Doamni apucai s io a gusta din nasapu chetros da drag di pasat a plajalor africane s mai gustai si ditamai nuca cu tat lichidu ii dulci. La inceput o plimbai io prin gura asa in ali degustarii da rapidi di sati invartii giocu s il varai pi tat in panticareata spre ai potoli vrerea. O fi nasapu nostru sin da aista cum era asa mari imi gadila placut talchili s chelea s sfarsai ioti asa s cu masaju vrednic.

In dorinta di a pas mai rapidi pi meleagurili noastri va tuc dulci s pi curand,

Badea Ion, 26 Iunie 2005

Zboru berzei in tarile calde II



Apai nenica iata-ma iara in coliba lu elefantu pus pi munci, s aprig aprins di nadufu mandrii. Ma gandii io ca nu-i pre ghini a salaslui cu isti colorat impriuna da na acu tre sa ma impac cu gandu ista, asa ca ma amaraii s indulcii cu un cracan di banani intri timpurili saderii meli aci. Ot fi zacand voi: ei s?, banani no mai vazut roamanu banani? Io va zac ca n-at vazut ditamai bulanu di galbejata fructifera aninata la un loc. Asta ca asta da ci fel di banani? Di cari? He he di celi mici cat sfarcu di maimuta urlatoari ca li s zac bastinasai intrun sel anumi “ortei de prostitue ”. S ma potrivesc io ghini amu la zacala cee ca tăţ intunecaţâi iste is dotat cu melesteu placerii feminini? Nu bade, acu cand vazui parpaleata di banani ingramaditi asa pi arac ma apucara hlizalili launtrici. Ci s va zac erau vreo taspi banani micuţî pusî la rand zamtat pi un somoioc di curpan; ş erau aşă multi aninati pi pridvoru unii vanzatoari cari mai asa pi urmi imi tranti s un gand dulceag in ochisori, mai mai sa ma las scaldat di necuratu. Da na imi luai traista s purcesei mai diparti.
C tat suntim la capitolu bunaciuni di fructi ieti ca nimerii odata cu painea maimutai s un cur di sac di orangini verz da pi dinuntrili galghini s buni la gust da pi cari li tot mototolii io sara di sara in incercari disperati ali dezvali rusanea ca nu avei pic di custură, asa ca colorai paretii cu ieli. Buni la gust da parc ma nimeresti in pantecareata o dureri dulci s amintiri pierduti cam di vreo 2 ani dupa ciresali din fundu gradinii. Or şi mai multi pacati di ieste iesati in curtali istora da nu stiu a ma incumeta a saliva incet la tati parfumurili africii, mai ales ca ma palisara si vreo doua nespurcati di afţ care imi tot nacajasc plimbareata prin gura.
Nu stiu daca am apucat a inşâra şî povestea zburatorilor din fata odaii meli di sara cu sara, da’ pot s va zac c am prins un dragan rau di tat mai ales pi celi sobolani zburatoari cari is plimba odraslili prin crinjili africii. Vazand io aieste viitat paroasa s neparliti di bastinasi inca statui io intr-o z a analiza cum di tata sad ii cu capitili intoars catri centru pamantului si cum s si fel s oblaiesc intri eli. Beahh di m-ar nimaeri unu in scafarlii cand nio s viata mai dulci pi ieste taramuri apai dar ma car cu tatu in ali banitalor noastri veci. Aci tai frica s di matu din colt ca ti trezasti co fi harap s cela.

Eti c ma luasai cu vorba s terminai si cracu di banani cu voi. Apoi ramanit pi altidat sanatos s veseli ca tatu ii frumos s ghini cand ti spurca ala ghini, ca pi mini mo spurcat s flacau is alintat,

Cu vesti buni va iubesti,

Badea Ion, 28 Mai 2005

In tara maslinei



Tocmai îmi pecetluii sî io di curând pirostriili cu o frumusatî di nevastî. Dulci, dulci s-aromatî, iubareatî, însiropatî. Sî ca tat omu pornii sî io în luna pacatosului în a o iubi. Sî undi puteai a-mi odihni mintea dicât în Insula di smarald (Thassos) pi meleagurili Eladei.
Drumu lung, obosâtor prin padurili Bulgaresti plini di ortaci cari mai di cari afumat di dorint talharesti. Noi scaparam cu bini din codrii Balcanilor da auzii ca pi cate unii ii mai altoi vremea cu un pacatos di hot. Ci sa furi doar nadragii ca altceva in saracia me ci pute afla? Trecuram sî dealurili spasâti di sacetî ali continentalei Grecii. Bate soarili in dealuri ca in oglinda sî tati bordeili aveu cati un butoi atatat in varfu casâi sa prinza razale dulci. Amu eu prima oara zacem ca ii pentru scaldat sara dupa truda, da cole ele faceu sa mearga opaitu si cele dregatoresti rpin casa. Ma gandii ca bun a si unu s la min la taraS una pentru rata ca sa nu raceasca la talchici s a doua sa dau curent la tat satu. Tati da tati aseazarili aveu cati 1, 2 damingeni.
Fermecat era Doamne Ion fermecat. Mai ales imbujorat langa nevasta, privem ca porumbeii frumusatili Eladei si gangurem fericiti.
Asa, s pi la diminetali trecuti poposaram in Kavala, un sat plin di alintaturi visuali s sarat ozonat. Clatiram mai intai ochii cu bordeili asezati pi stancili prapadalnici s ramasai prostit di cum asaza ii carutali una dupa alta cu oistea in coclaurii cie. Am luat tati treptili la numarat s am sorbit fiecari pacaciuni dintri portocalii razleti, infipti printri chetri. Pisti tati cele cati o tufa di petali roz aroma bortili nasului s ceru gurii. Toati ca pi la colturi s mai tuc domnita me in ali pacaciunii doruri.
Dupa ci mai ostoiram s opincili prin centru targului plin di tat felul de Sfârnari s scumpeli ni priponiram la un stiubei in a ni potoli gastireatza.
Dupa Kavala mai intinsaram drumu pana in Keramoti undi luaram o pluta s traversaram di pi uscat pi alt uscat in insula lui Thasos. Apai pi pluta ceee ni navalira o groaza d zburatoari albi s mai it era frica a nu ti boteza cu tat norocu mancat zaua ceie.
in final ajunsaram la coliba lu Dimitri, un carpaci di grec cari incerca sa ne unga cu tat dragostea lui. Ni inventarie rapidi pi fiecare in sertaru lui in colib si ni tranti cati o coveica siropoasa.
Ei s incet incet,z de z incepuram a gusta din Egee.
Puseram cate o lavita sub o umbrela s ni muieram dejtili in saratura, saratura incat creca matusali di la noi apuc s faca muraturi tat anu. Ti albei di la apa cee incat zacei ca esti varui ca pomii di vara. Cadeu tati omizali di pi tini. Steoalna curata ca videi cum misuna pastrugili. Inotai in tati directaili tintuit di saramura la suprafata.
Incercai io apa pana intr-un ninorocit di scai ca sarai di tartaneata in sus di dureri si amortala. Scaieti in balta Ioane. Urlai in mini di intapatura s ma uitai ca blegu undi s infipsai scaiu. C sa vazi dracie numai somoiocuri di ghimpi in apa cari mai di cari mai tantaroasi cu pofti a ti chisca mai ghini. Nevasta saraca nu mai stie cu ci alifii a ma ungi in ami treci amaru cela.
Diminetali mai trantem un numili Tatului sfarsand cu Amin la muntili Athos undi tati sfintili consideratii is adunati.
Bucatili, sa nu zac di eli cat di minuati erau. Intr-o sara ma puni napasta si ma gandi a cerca o fructa di mari. Cer carliontatului di la bodega ca ioti di asta s iel imi aduci o jvina cu craci incat ma dadui cu tat pi spinari. Infipsai furculita in maruntaili fapturii s ci sa vazi dadui di gust, noroc ca scoasara calimara din ie. Mestecai la guma ceie vreo juma di ora incat imi calii falcili di dulceata Egeei.
In rest, c de era luna pacatilor odihniram trupurili in camara, juni s plini di ardori.

Si ioti asa pusai pirostriili in Elada...


Badea Ion, 12 a lu' Ciresar 2007