Ienicerii si spahii vin di-ntunecî pamântul la Rovini în câmpii...
Aşa era acu vreo câtiva suti di ani când tăti hoardili celi văzuti ş nivăzuti ali Sămilunii cotropeu dulciaţa noastrî di ţarî. Luau ş mierea, luau ş muierea, luau tot. Iaca amu s-o întors roata. Amu noi îi vizitam ş ni exportăm fimeia mai des dicât o luarî ii. Vorba ceie tăti româncuţâli vor a-ş înmuie păcatili în apa sultanului.
Ş uiti aşă sî faci cî mă poticni ş pi mini a purcedi cătri plaiurili sultanului. Luai soaţa cu mini sî ni mai domolim sătea di mări. Ş mersărăm cali lungî di pi celi şăpti colini tocmai în târgu lu Bucur. Aici ni pusărăm a aştepta vrio 2 ori după cari ni suiră nişti sripcari într-o căruţî cătri otomani.
Primu popas îl avurăm la vămi cu bulgarii. Iete vine frumuşăl un miliţai ş începi a ni scotoci di acti. Când îţ era lumia mai dragî ieti cî sî leagî di o slăbăturî di băiet: "Măi ficioari undi meri?" zâce miliţaiu. "Ieti la mări, la turci", flăcăul di colo. "Apăi ai mergi tu la bălţî dragî capriorule da' ieti actili ţî-s expirati di 1 lunî, cum vrai tu a ti duci ?" di cole învăţătoarea flăcăului sări ca arsî: "Cum Maicî Doamni, cum?" Ş ieti aşă sî spuzârî vreo juma di orî cî cii di făcut.
A păi naşterea şî făclia ta di ghiaur cari ni-ai fost cî pân' la urmî înturnă tătî căr
uţa cu tăţ prostii cătri pârleaz la noi. Lăsarăm pruncu la poliţaii noştri ş trecurăm iară la bulgari di data asta mai abitir ca prima oara, ş dusăr-am fost.
Înainti de celi zări otomani cotrobăirăm vro juma di noapti prin cotloanili Bulgarii. A naibii ţarî, dealuri, dealuri ş iar dealuri. Tăti plini di roadi: păpuşoi, pătlăgeli, barabuli ş păduri. Nu tu cole peticiti ca la noi. Apoi lanu di răsăritî ţâne vrio trii dealuri. Ti tăt săturai privindul. Mai ales cî mă gândeam ci frumos îi a tăvăli mândra prin gălbeneaţa ceie di roadi. Nu ti vide nici dracu cole. Ti bărbăţai pânâ nu mai putei.
Da sî sărim di la ali necuratului gânduri şî sî trecim cu bacu mai Ioani Dardanelili pi la Chanacalcai (Canakkale). Era cam noapti şî nu pre videm faru şî plaiurili turceşti mai ales cî tăti erau îmbrăcati în văl.
Astupati a naibii ţî-s firidili Ioani. Părăsârăm noi malul bătrânei Europe şî ni avântarăm la drum prin exotica Asâie.
Lung drum bade, lung. Mi sî blegirî urechili di atâta drum prin savana turceasca. Multi dealuri cheli cu un arbust di măslin sau smochin. Cii drept aveu şî livez multi cu di tăti celi dulci. Da mai surprinzător di atâta erau pătlăgelili şî karbujîi. A naibii, săcetî, săcetî da' tăţ osloieu trucii la irigat de nu-i neam. Lighioanili trăgeu apa din munţ ş-o colectau la rădăcina tufii.
Mări, eu mă aşteptam în ditamai Imperiu sî găsăsc turcaleţâi cu turban, muierili astupati di soari. Da' di undi? Cole tăt ţărani ca noi. Adicâtilea nu vreu a ni faci di râs şî o sî-i trimet în speţa consătenilor noştri cu tigăi şî fusti lungi. Cii drept parcî par mai spoiţ o ţâră.
Răzăşâlor, noi avem biserici da aişte au la moscheii din poartî în poartî, undi mai pui cî au şî etaj. S-o fi rugând pi niveli săracii.
Cî tăt vorbirăm di moschei iatî frumşîlor cî poposârăm la seraiul turcesc. Ne cazarăm, lăsarăm zdrenţâli şî pânî sara ni plimbarăm pi plăjâli Egeei.
Rupţî di obosali ni culcarâm şî noi după atât amar di vremi. Culcat, culcat, ca numa bine când la noi cântî cucoşu în bătăturî, mă trezî o urlăturî încât sării ca ars din pat. Măicuţă mamă, un pârdalnic di popî turcesc răge tată la chemarea lu Allah. Nu mult, 1 minut da îmi trecurî prin tăti măruntaili. Mai târzâu aflai în fiecare dimineaţî, prânz şî sara cât di apropieţ îs ii di Allah. Allah sî-i ajute atunci.
Ei da sî lasăm acu obosălile călătoriei şî sî vă sporovăiesc di cat di răhăcioas îi Otomanu. Răhăcios, cî pisti tăt undi ti avânţ dai numa di turkish delights. A naibii, da bun. Îmi zâcem înainti mâncam delight di ista di mic da amu chiar îl gust şî rău nu-mi pari. Tăt şelu di dulcegării cari mai di cari mai dospiti şî lucioasî.
Amu... puţân nuri turceşti. Ci văzui nu văzui în tăt viaţa me. Nici o rămăşâţă tatî di cadâni ali lui Ştefan. Numa băbăciuni şî frumusâţ tristi, doar prospături di la noi da alea nu sî pun. Creca di asta li şî ascund pi unili în văluri nu cari cumva sî ti spărâie buha noaptea.
Frumos tărâm... năsâp, apa curatî ca la ciuşme doar cî amar di săratî. Parcî scăpasî Allah solniţa în mari. Înnotai cu cheştii şî-ţ era a nu ti apuca di undiţî. Palmierii, nişti ţapi cu pămătuf în vârf şădeu pi tătî plaja. Era ca o oazî în cari păcătosu di mini îş odihne mădularili.
Tăti ca tăti da pisti ieste frumusăţ ioti ca sî afisarî româncuţâli noastri cu sfâcurili la polinizat. Păi sî nu-i iei pi otomani pandaliili când a lor în baltî sî vârî înfofoliti în trii rânduri di văluri? Frumos ni şădi, stăm cu ţâţucili la soari şî păcătoşâm cu Allahul?
Ajunsăi şî la mâncari, cari erau la alegeri. Bagai mana şî luai, da ci sî iei Ioani? La han numa frunzî ş chişleag dădeu, nica fleicî. Io învăţat cu bucatura di carni mă fofilei cu salăţ. Ei, îi bagoslovesc eu amu da în cati o zî mai scăparî ii câti o chebabî ş un pulpan domnesc la masî, ba chiar ş o coada di cheşti, prilej cu cari mai domolem ş io maţâli.
Într-una din zâli mă sfădii cu nevasta ş purcerem la un deal cu tatu alb. Câta vezi cu ochii numa cretî ş iar cretî.
Parcî tăt era văruit ş în nijloc câti o baltî albastrî în cari îţ putei candva înmuie averea. Amu nu mai poţ cî îi un ciofligar cari cântî din şuer şî nu ti lasî a-ţ spăla necazurili în bălţâli cele. Frumos fu, undi mai pui cî văzui şâ stiolca Cleopatrei. Săraca, undi îş doftorice ie frumusăţa pi vremuri. Încep sî cred cî s-o lăiet cu tăţ, numa cu mini nu cî io nu vrui a da carboabili ş nadragii jos pentru înmuierea păcatilor în balta ceie.
Şî uiti aşa ni petrecărirăm noi timpu în oastea Sultanului. În celi din urmî ni înturnarăm cătri casî încet, alene şî fărî chef di munci. La dus o fost cum o fost, cî ni tăt tăbăci tărtăcuţa o profisoarî, tăt drumu parcî avusî purgăraie, taca taca, taca taca; da la întors jălanii. Nimerisărăm o namilî di lighioaie blondî, cari sî pretinde a fi gestantî. Ci mai, era din cireada lu Jan, cî sî urcă cu crăcili pi scaunu birjarului şî începu a mugi tăt drumu. Ieti asa ni adusărăm aminti di paşunili ţării noastri ceie dragî...
Şî vă îndulcii c-un ceai di meri şî rahat din Dardaneli...
Badea Ion, 25 a lu' Cuptor 2009
Ş uiti aşă sî faci cî mă poticni ş pi mini a purcedi cătri plaiurili sultanului. Luai soaţa cu mini sî ni mai domolim sătea di mări. Ş mersărăm cali lungî di pi celi şăpti colini tocmai în târgu lu Bucur. Aici ni pusărăm a aştepta vrio 2 ori după cari ni suiră nişti sripcari într-o căruţî cătri otomani.
Primu popas îl avurăm la vămi cu bulgarii. Iete vine frumuşăl un miliţai ş începi a ni scotoci di acti. Când îţ era lumia mai dragî ieti cî sî leagî di o slăbăturî di băiet: "Măi ficioari undi meri?" zâce miliţaiu. "Ieti la mări, la turci", flăcăul di colo. "Apăi ai mergi tu la bălţî dragî capriorule da' ieti actili ţî-s expirati di 1 lunî, cum vrai tu a ti duci ?" di cole învăţătoarea flăcăului sări ca arsî: "Cum Maicî Doamni, cum?" Ş ieti aşă sî spuzârî vreo juma di orî cî cii di făcut.
A păi naşterea şî făclia ta di ghiaur cari ni-ai fost cî pân' la urmî înturnă tătî căr
uţa cu tăţ prostii cătri pârleaz la noi. Lăsarăm pruncu la poliţaii noştri ş trecurăm iară la bulgari di data asta mai abitir ca prima oara, ş dusăr-am fost.Înainti de celi zări otomani cotrobăirăm vro juma di noapti prin cotloanili Bulgarii. A naibii ţarî, dealuri, dealuri ş iar dealuri. Tăti plini di roadi: păpuşoi, pătlăgeli, barabuli ş păduri. Nu tu cole peticiti ca la noi. Apoi lanu di răsăritî ţâne vrio trii dealuri. Ti tăt săturai privindul. Mai ales cî mă gândeam ci frumos îi a tăvăli mândra prin gălbeneaţa ceie di roadi. Nu ti vide nici dracu cole. Ti bărbăţai pânâ nu mai putei.
Da sî sărim di la ali necuratului gânduri şî sî trecim cu bacu mai Ioani Dardanelili pi la Chanacalcai (Canakkale). Era cam noapti şî nu pre videm faru şî plaiurili turceşti mai ales cî tăti erau îmbrăcati în văl.
Astupati a naibii ţî-s firidili Ioani. Părăsârăm noi malul bătrânei Europe şî ni avântarăm la drum prin exotica Asâie.Lung drum bade, lung. Mi sî blegirî urechili di atâta drum prin savana turceasca. Multi dealuri cheli cu un arbust di măslin sau smochin. Cii drept aveu şî livez multi cu di tăti celi dulci. Da mai surprinzător di atâta erau pătlăgelili şî karbujîi. A naibii, săcetî, săcetî da' tăţ osloieu trucii la irigat de nu-i neam. Lighioanili trăgeu apa din munţ ş-o colectau la rădăcina tufii.
Mări, eu mă aşteptam în ditamai Imperiu sî găsăsc turcaleţâi cu turban, muierili astupati di soari. Da' di undi? Cole tăt ţărani ca noi. Adicâtilea nu vreu a ni faci di râs şî o sî-i trimet în speţa consătenilor noştri cu tigăi şî fusti lungi. Cii drept parcî par mai spoiţ o ţâră.
Răzăşâlor, noi avem biserici da aişte au la moscheii din poartî în poartî, undi mai pui cî au şî etaj. S-o fi rugând pi niveli săracii.
Cî tăt vorbirăm di moschei iatî frumşîlor cî poposârăm la seraiul turcesc. Ne cazarăm, lăsarăm zdrenţâli şî pânî sara ni plimbarăm pi plăjâli Egeei.
Rupţî di obosali ni culcarâm şî noi după atât amar di vremi. Culcat, culcat, ca numa bine când la noi cântî cucoşu în bătăturî, mă trezî o urlăturî încât sării ca ars din pat. Măicuţă mamă, un pârdalnic di popî turcesc răge tată la chemarea lu Allah. Nu mult, 1 minut da îmi trecurî prin tăti măruntaili. Mai târzâu aflai în fiecare dimineaţî, prânz şî sara cât di apropieţ îs ii di Allah. Allah sî-i ajute atunci.
Ei da sî lasăm acu obosălile călătoriei şî sî vă sporovăiesc di cat di răhăcioas îi Otomanu. Răhăcios, cî pisti tăt undi ti avânţ dai numa di turkish delights. A naibii, da bun. Îmi zâcem înainti mâncam delight di ista di mic da amu chiar îl gust şî rău nu-mi pari. Tăt şelu di dulcegării cari mai di cari mai dospiti şî lucioasî.
Amu... puţân nuri turceşti. Ci văzui nu văzui în tăt viaţa me. Nici o rămăşâţă tatî di cadâni ali lui Ştefan. Numa băbăciuni şî frumusâţ tristi, doar prospături di la noi da alea nu sî pun. Creca di asta li şî ascund pi unili în văluri nu cari cumva sî ti spărâie buha noaptea.
Frumos tărâm... năsâp, apa curatî ca la ciuşme doar cî amar di săratî. Parcî scăpasî Allah solniţa în mari. Înnotai cu cheştii şî-ţ era a nu ti apuca di undiţî. Palmierii, nişti ţapi cu pămătuf în vârf şădeu pi tătî plaja. Era ca o oazî în cari păcătosu di mini îş odihne mădularili.
Tăti ca tăti da pisti ieste frumusăţ ioti ca sî afisarî româncuţâli noastri cu sfâcurili la polinizat. Păi sî nu-i iei pi otomani pandaliili când a lor în baltî sî vârî înfofoliti în trii rânduri di văluri? Frumos ni şădi, stăm cu ţâţucili la soari şî păcătoşâm cu Allahul?
Ajunsăi şî la mâncari, cari erau la alegeri. Bagai mana şî luai, da ci sî iei Ioani? La han numa frunzî ş chişleag dădeu, nica fleicî. Io învăţat cu bucatura di carni mă fofilei cu salăţ. Ei, îi bagoslovesc eu amu da în cati o zî mai scăparî ii câti o chebabî ş un pulpan domnesc la masî, ba chiar ş o coada di cheşti, prilej cu cari mai domolem ş io maţâli.
Într-una din zâli mă sfădii cu nevasta ş purcerem la un deal cu tatu alb. Câta vezi cu ochii numa cretî ş iar cretî.
Parcî tăt era văruit ş în nijloc câti o baltî albastrî în cari îţ putei candva înmuie averea. Amu nu mai poţ cî îi un ciofligar cari cântî din şuer şî nu ti lasî a-ţ spăla necazurili în bălţâli cele. Frumos fu, undi mai pui cî văzui şâ stiolca Cleopatrei. Săraca, undi îş doftorice ie frumusăţa pi vremuri. Încep sî cred cî s-o lăiet cu tăţ, numa cu mini nu cî io nu vrui a da carboabili ş nadragii jos pentru înmuierea păcatilor în balta ceie.Şî uiti aşa ni petrecărirăm noi timpu în oastea Sultanului. În celi din urmî ni înturnarăm cătri casî încet, alene şî fărî chef di munci. La dus o fost cum o fost, cî ni tăt tăbăci tărtăcuţa o profisoarî, tăt drumu parcî avusî purgăraie, taca taca, taca taca; da la întors jălanii. Nimerisărăm o namilî di lighioaie blondî, cari sî pretinde a fi gestantî. Ci mai, era din cireada lu Jan, cî sî urcă cu crăcili pi scaunu birjarului şî începu a mugi tăt drumu. Ieti asa ni adusărăm aminti di paşunili ţării noastri ceie dragî...
Şî vă îndulcii c-un ceai di meri şî rahat din Dardaneli...
Badea Ion, 25 a lu' Cuptor 2009
